Outrageous! Outplacement! Outta here!

If I lay here
If I just lay here
Would you lie with me and just forget the world?

A massive yes, a massive universe. Si dupa cum a spus si Irina, noi vedem stelele asa cum au fost ele acum 65 de mii de ani. Pacat, cata irosire de frumos, cate lucruri minunate irosite. Poate ca totul are o valoare, dar numai unele lucruri au o adevarata valoare. Amintirile placute din cei 11 ani de cand ne cunoastem sunt pe cale de a disparea, usor, putin cate putin. Unsprezece ani. Atata timp a trecut. Din grupa de pitici (20 la numar), am ramas doar 11 in clasa I. Au mai venit inca 11, cu care ne-am imprietenit de-a lungul a 8 ani. In clasa a V-a, au mai venit 4 persoane, care au incercat (si unele au reusit) sa se integreze in grupsau au incercat sa il distruga din temelii (doar au incercat).

Atatia ani si atatea amintiri. Casatoria dubla de la gradinita (Miruna-Alex si Eu-Irina), Serbarea de Iarna cand am lesinat, Miruna care ne anunta din pat daca vine educatoarea, Miruna care sforaia si nu ne mai anunta ca vine educatoarea. Taberele cu invatatoarea si faimoasa melodie (deja hit international) "Ochii lui Thaci", noptile cand dormeam cu Alexa peste mine si eu peste geanta ei, Diana si Alex (atunci nu exista piept-dezgolit) care dansau, diriga noastra cu "plantuta" si "floricica", Baciu, pe care il consideram un zeu care nu dadea 10, profa de isto (atunci chiar preda! [vremuri de mult apuse]), crizele de plans, combinarile ciorapoase, noua diriga, cercurile de dinainte de teze (unice sau evaluari), teatrul (nu am trecut de proba initiala :))), dar si dramele de anul acesta. Si totusi, toate astea nu reprezinta nici 0.1% din ce s-a intamplat [mentionez aici si replicile Dianei, gen: "Ti-o trag pana iese!]

Cat mai avem? Teoretic, am mai avea vreo luna, fara vreo 8 zile. Practic, deja ne-am despartit. Pai ce mai avem? Teza la geografie si in rest nici nu mai dam pe la ore. Mergem la mall/Unirea/oriunde altundeva decat la scoala. Bine ca mai mergem in tabere. Bine ca mai exista dezbaterile. In rest, bye-bye and good night!

Exista TOTUSI si o parte buna! Vom scapa de toate scursurile, nenorocirile si idioteniile. Pai nu, "in clasa noastra au ajuns sa se lafaiasca toate lesinaturile!". Dar sunt sigur ca o sa ne intalnim la liceu (da, "Cosbucista Porno" si "Cosbucista Impiedicata si Cazuta").


You always choose to stay
I should be thankful for everyday
Heaven knows what the future holds, or at least where the story goes,
But I never believed until now
I know I'll see you again, I'm sure
No, it's not selfish to ask for more
One more night, one more day, one more smile on your face
But they can't take yesterday!

Je m'en vais, où je vous gifle. Je m'en vais!,
XOXO

Oh, sweet death. Breathe and cry. It's over.

Si cand credeam ca totul e over, a inceput din nou nebunia. Ca sa nu mai spun ca in ea sunt implicatii si Baciu si profu' de fizica. Poate ca suntem prea entuziasti ca totul s-a terminat, dar nu realizam ca suntem la inceputul sfarsitului. Tot este bine, macar acum s-au descoperit pasiuni din trecut, sau s-au implinit profetii... Bine, poate ca globurile care prevestesc viitorul s-au spart in cazul vostru, dar profetia ramane solida, in picioare.

Scoala nu se mai face. Examene se dau, in schimb. Cand credeam ca am scapat in sfarsit de teatru, profa de isto ne cere sa ne prezentam din nou. Sorry, me busy. Dezbatere, evaluare si doua teze. Nu mai am timp si de idioteniile tale...

I don't mind you telling me
What's been on your mind lately
I don't mind you speaking up
I know sometimes I can be
All wrapped up and into me
I can be in such a rush
Just slow me down
Slow me down
Tell me tomorrow everything will be around

Nu este cliseu. Dar este atat de cuuute. Si Alexandra, nu poti sa faci ceea ce vrei sa faci. Desi, daca o faci, intri cu celalalt. Nu?

Baby you can be tough
Say enough is enough

Fara drame. Ar trebui sa fie un compromis din partea tuturor. Cam imposibil. Fara barfe. Avem subiecte inepuizabile, cum am putea sa renuntam? Sau sa le inlocuim? Ar fi o tragedie. Si s-ar schimba si centrul Pamantului.

Cause your so perfect
And no one measures up
Yeah all by yourself
You're all messed up

Parca deja am inceput sa aberez. Dar devine din ce in ce mai haios. Pe la jumatatea anului, toti postau pe bloguri mesaje gen: "Va iubesc si stiu ca mai avem putin, dar o sa imi fie dor de voi, oricat de mult nu va suport" sau "Va iubesc, dupa 8 ani ne-am atasat prea mult ca sa ne despartim acum". Ei bine, se duc de rapa planurile voastre de armonie perfecta in jur. Nimeni nu se mai intelege cu nimeni si acuma prieteniile adevarate sunt puse la incercare. Poate ca unele rezista (desi sunt putine), dar altele... in cea mai adanca groapa din cel mai intunecat loc. Acolo sfarsesc tragic. Pacat. Poate unii au investit mult in ele, poate ca altii nu.

Louder, louder
And we'll run for our lives
I can hardly speak, I understand
Why you can't raise your voice to say


Si poate ca unii raman in anonimat. Sau nu au avut curajul sa infrunte cruda lume, din afara carapacei. Sau poate ca au facut-o, dar nu au fost observati, nu au fost cooptati. Ar fi bine sa plecam de aici fara regrete. Dar pare imposibil.

Come with me, because it's time to party
Join me, and let's go to a party
Everybody has a right to party – get crazy

In final, asta ne ramane de facut. Sa petrecem in cinstea sfarsitului a 4/8/11 ani de chin, prietenii, durere, iesire in evidenta, nepasare si multe alte sentimente incercate de colectivul nostru eterogen.

Hope you forgive me,
XOXO

100

Ei bine, am ajuns si la asta. 100 de posturi, probabil de 100 de ori mai multi vizitatori (de la inceput, desigur).

Am trecut prin denumirea partilor corporale, drame lacrimogene, Teatrul cu toata munca si chinul lui, acadele din zahar si apa, recomandari de carte, fotografii inspirate, videoclipuri in exclusivitate, Gaga, hot stuff si toate posturile mai mult sau mai putin "fierbinti", imbratisari electronice, dar si pe viu, dragoste si cum te abureste aceasta, fotografii cu mine pe parcursul vietii [fiindca am 99 de ani si un baston, dar voi nu stiti asta], numere idioate si interpretari... ciudate, zile de primavara cu corcoduse si soare, poezii (de fapt, una singura [pana acum] despre Alexa), fragmente interpretate gresit sau care au adus bucurie, raceala crunta (desi daca ma gandesc bine am fost de 2 ori racit, deci raceli), despre cum viata mea (si de fapt a noastra tuturor) este de rahat si nu putem face nimic impotriva acestui lucru, despre optimism si pesimism, Yin si Yang, minciuni, inscrieri, tabere, caldura dogoratoare de vara, dar si despre week-end-urile frumoase, petrecute impreuna.

Asta au insemnat pentru mine cele 100 de posturi si, avand in vedere ca am promis party, sa vina party-ul!!! Ma bucur ca am ajuns la acest numar si, in speranta ca asta inseamna numai experienta castigata, sa mai vina inca 100 ca astea. Asadar, la cat mai multe posturi, dar nu numai mie, ci si blogger-ilor activi: Arina, Alexa, Vlad, Vali, Dina, Ana, Teo (si cine se mai simte). Succes tuturor si... sa bloggerim!

De la Guess Who, Expiratul, Dem, Sel, Gom, Mile si Cy sau orice alt pseudonim,
XOXO

Hot & Cold

I caught a cold, but I am (still) hot!

Pe bune acum, sunt racit cobza, ma doare capul, nasul curge permanent, sunt fierbinte si... am frisoane! Ma gandesc numai ca nu voi putea sa vin la teza, dar asta e doar un detaliu. Imi bag ceai pe gat cu lingurita, iau pumni de pastile si pic din picioare. Noroc ca exista tv si MtvHits, altfel...

Mi s-a stricat pc-ul, mi s-au spart castile (sunt rupte in doua, mai exact), deci sunt in cea mai jalnica stare posibila. Tusesc in continuu si ma si inec... Ce pot sa zic...sunt varza si scriu pe blog. Asta da nebuneala. Plus ca mananc ciocolata "Florentine" care e bestiala. Film. Da, m-am gandit si la optiunea asta, dar daca vad Parnassus singur voi fi transat.

Dupa meditatii, ieri, am fost si la doamna cu costumele. Sun de vreo 5-6 ori - nimic. Intru in bloc, ma duc si sun la usa - nimic. Ma duc acasa. Dupa ~1 ora, ma suna si imi spune ca ea e plecata din Bucuresti si se intoarce luni. Asa ca aviz amatorilor care vor sa duca costumul inapoi.

Ma plictisesc! cand ma gandesc ca de azi intr-o saptamana vine.....DELF-ul, ma apuca bucuria si teama. Dar hey...cat de greu poate fi? M-am apucat de teste din cartea magica a Irinei (si top-secret) si am descoperit ca sunt varza la phrasal verbs.

Deci...sa recapitulam: Sunt racit. Dramele continua. Afara e urat. A venit vremea tezelor.

Asadar...mai putin scris pe blog si mai mult invatat! 

'Cause I'm hot and I'm cold,
XOXO 

Kiss N Tell

Woah-oh-oh, you got a secret
Woah-oh-oh, you couldn't keep it
Woah-oh-oh, somebody leaked it
And now some shit's about to go down!

I never thought that you would be the one
Acting like a slut when I was gone
Maybe you shouldn't, oh-oh
Kiss N Tell...

Sounds familiar? Not at all.... Ziua minunata, incarcata, dar si relaxata. Nescafé 2in1. M-am trezit devreme-devreme...M-am pregatit sa stau pe canapea cu un Iced Caramel Macchiato...M-am uitat la ceas...PANICA! Era 9.10. Omg....omg...ce ma fac, deja am intarziat. Dupa vreo 5 minute de graba realizez ca e abia 9.15. Da, eu trebuia sa plec o ora mai tarziu.

Am mers apoi la liceul unde vreau eu sa merg, pentru a filma. Da, Colegiul Tehnic Mihai Bravu! [Cine mai vine?] Am facut niste repetitii, ne-am filmat pe-acolo, am mers la Mc si apoi in parc. In parc, cu rolele, cu Dina si Alina, in timpul scolii. Un vis devenit realitate. Am stat noi, am vorbit despre chestii "ocazionale", falsitati si desigur blah-blah-blah-uri. La 5, Alina a plecat cu Diana, care a chiulit de la engleza si fizica (6.48...mai sunt 2min si se termina ora de fizica). Ne-am intalnit cu Irina, care si-a luat bicicleta si, luand-o pe un drum foarte stramt, Dina s-a taiat. Daaaa, o taietura uriasa, ii curgeau toate matele prin ea. La 2 minute dupa - uaaahh. Uaaaah. Uaaaaah. Parca era o oligofrena.

O trotorista de pe samps elisees, si o servitoare oligofrena. [Ultima e periculoasa. Iti baga mana cu "sange" in nas, ochi, urechi, gura, tot ce apuca.]. Pe la vreo 6, ne hotaram noi sa plecam si o luam usurel spre casutele noastre.

Am mentionat cumva ca ne-am intalnit si cu profa de isto, care ne-a dezvalluit secrete din cancelarie?

Snap!(Fiind grabit de Dina),
XOXO

Sour &... Sour?

Unde este "sweet"-ul? Ei bine, avand in vedere tormentul tulburator de evenimente nu prea fericite din ultima vreme, dulcele s-a dus din gandul nostru si din ce in ce mai multi adopta metoda pesimismului [thanks to me].

Azi e 13, marti si mai este si Aprilie. Ziua perfecta...macar pentru mine. Desgiur...vezi care sunt consecintele? [adresare directa si la obiect] Nu mai ai noroc cand iti taie calea o pisica neagra sau atunci cand este 13/26. Dar astea sunt doar detalii...nesemnificative.

Mi-au venit Conversii... Sunt bestiali si se asorteaza cu skaterii Alinei. Se mai da cineva in laturi de la ceva in zilele noastre? Hmm...NU!

Daca Alina a fost mustruluita de profa de mate fiindca l-a luat in brate pe coridor pe Alin [omg, ce tragedie...de asta nu mai rasare soarele], Dina a devenit "brusc" pesimista [am aflat motivul pentru care nu mai rasare Luna], eu ma simt minunat! Programul este nasol, dar ma descurc. Marti avem teza la romana [inca nu se stie...pe 20 sau pe 27]. Pe 24 avem DELF-ul si uite ca vreau sa ma plang! Pe 4 avem Minunata Evaluare Nationala la romana, pe 12 avem Uimitoarea Evaluare Nationala la mate si pe 17 teza la mate. Na, ca v-am facut si programul!

Am uitat de teatru: maine avem filmarea. Prevad ca o sa iasa un maaaare rahat. Dar cui ii pasa? Se mai chinuie cineva pentru ceva in zilele noastra?

ANX! Stiu ca imi citesti blogul. Asa ca fii atenta! Maine nu vin la scoala, dar joi vreau mafina! Clar? Mafina cu 'a' si un singur 'f'. Poate nu imi aduci...

Ce sa mai zic...avand in vedere ca aberez prea mult...nu o sa mai scriu aceleasi informatii de doua ori sau nu o sa mai scriu atat de des... Nu vreti aberatii, nu primiti. [Btw, remove the fucking sweet next to the sour!][Totusi presimt ca ma ia o raceala buna de tot...]

Retragandu-ma in silentio stampa si asteptand moartea subita,
XOXO

Promise

Diana, ti-am promis ca vei aparea. Poftim! Mi-am inceput cariera in teatru in Octombrie...si am avut succes! Dar tu, Diana, in acea Vineri ai aratat ca o "inspectoare porno". Felicitari! Uite, langa e si "iub" al meu si iub al tau. [I si A]

Maine - 1 Aprilie

Ziua pacalelilor. Wow. Ce poate sa se intample? Sa ne spovedeasca preotul si dup-aia sa zica "Ha! Nu v-am spovedit". Sau sa ne spuna profa de chimie ca ne da la toti 10, asa din dragoste fata de noi (asta ar fi o gluma buna). Sau sa vina profa de mate disperata: Copiii, AZI dati evaluarea aia nenorocita! Mwhahahaha, v-am pacalit.

Da, o zi idioata pentru oameni idioti. Ca noi. Noi.. ma rog... Inconstientii de la noi care arunca cutii de lapte pe geam (munca unor oameni pe 2 luni, de fapt; au de toate, dar altii nu au nici 1% din ce au ei), care se bat cu cornuri (aceeasi poveste) sau care se lovesc. Asta este lumea din romania in zilele noastre. Si da, romania, cu "r" mic, deoarece nu mai merita respect. Poate ca inconstientii vor sa se comporte ca si cum nu ar avea minte (poate ca nu au) si prin aceste gesturi (acte de violenta, mai mult) sa isi demonstreze asa zisa superioritate fata de ceilalti, fata de sleahta de inconstienti. Desigur, este si efectul de turma... rade unul, rad toti de orice prostie se petrece. Abuz de putere, inconstienta si efect de turma. Trei cuvinte definitorii.

Doamne ajuta, azi nu am avut repetitie. In plus, de ce ne mai chinuim? Ne certam mai mult decat sa facem ceva constructiv. Maine voi avea o zi plina... de la 7 la  7. Pe bune. Biserica - Meditatii - Scoala - Meditatii. [Si, da, stiu ca asta faci tu in fiecare Vineri, Iréné].

Am inceput sa ma plictisesc de scris si mi-am amintit si de eseul pe care trebuie sa il scriu asa ca sa speram ca voi posta si maine ceva... Daca nu voi fi frant.

XOXO

E o gluma?

Ziua perfecta. Hoo si cate s-au intamplat azi... 

9.02 - am intarziat 7 minute. Sunt omorat de Alina. Ne grabim spre Nicolae Grigorescu.
9.18 - am intarziat 3 minute. Ne cearta profa. Vina mea. Pornim spre Eroilor.
9.44 - Ajungem la Eroilor. Gasim scoala 150. Ne intampina la usa Adriana si Maria. Ajungem in clasa. Ne intalnim cu Vali si Bristenna. 'No comment'. Ce sala inghesuita.
10.22 - Sunt ales in juriu. Ne cheama pe hol si ne spune ca este o dezbatere model, deci sa nu declaram castigatori.
10.41 - Se incepe dezbaterea pe motiunea 'Prietenii sunt mai importanti decat parintii.'
11.14 - Negatorul 3 devine subiectiv(a). 'Mama m-a tinut in burta 9 luni si a vomitat mereu. Era chiar sa moara cand m-a nascut.'
11.25 - Afirmatorii (150) castiga incognito dezbaterea.

Dupa...haaaa. Am mers pana la Dristor, ne-am intors la Eroilor. Am stat 200 de ore in parculet, fara sa facem nimic. Plecam la scoala (desi am lipsit deja la romana) si ajungem la sfarsitul orei de geografie. Super happiness! La romana aflam ca avem teza pe 20 aprilie. WOW! Terminam orele si stam o ora in plus sa asteptam echipa de teatru. Desigur...in aceasta ora certurile NU au lipsit. [Da, Dina, ma bucur ca citesti ce scriu. Dar stii ca am dreptate!] Ne intalnim cu echipa...stam juma de ora sa il asteptam pe 'Ianache'. Ne mutam in alta clasa. Vin niste 'adulti' peste noi si incep sa vorbeasca. Rolul nostru era sa tipam. Dar 'adultii' se supara si sustin ca nu putem sa ne comportam asa intr-o sala in care se afla si adulti. Bai oamenii astia sunt intregi la cap?!? Vin peste noi si apoi se mai si plang ca facem galagie. Pai du-te frate in alta clasa daca vezi ca asta e ocupata! Ca sa nu mai spun ca am stat 2 ore su nu am facut nimic. Am urcat si coborat de pe scara improvizata de 30x, nu am putut sa ne urmam replicile, fiind intrerupti mereu de ceva. Mai vine si bgs-ul si se cearta si cu profa de istorie...etc., etc.

Pai daca voi v-ati saturat... de mine ce mai ziceti?

XOXO