Es asi, asi es!

Si da, am innebunit. Oficial. Dupa ce mi-am adus aminte de copilarie si ce ascultam eu cand eram mic [nu nu nu =))], au inceput sa ma apuce pandaliile si acum ascult chestiile de acum 10 ani. Ooo.. da. E atat de amuzant sa vezi ca inca mai stii versurile si sa iti amintesti cum stateai pe un covor cu ochii fixati pe un televizor vreo ora pe zi... [Tin sa mentionez ca acel covor era al Ancai si prin aceasta cale ii zic La multi ani de Teodora, fiindca 1. nu stiu prefixul de Anglia si 2. nu raspunzi pe mess... aici stiu sigur ca vei vedea]. Acum mi-am dat eu seama de unde am invatat acel sparc de spaniola. Of, doamne si era totul atat de amuzant, dramatic, paruieli, batai peste batai, il calca cu masina pe unul si apoi el isi pierde memoria si sta cu memoria pierduta luni de zile si apoi in concert ii canta o melodie si lui ii vajaiesc amintirile prin cap si vine pe scena si o tavaleste pe-acolo, ca de, si-a amintit. Da... ce vremuri. Bine ca au trecut. Totusi, erau atat de haioase. Si cred ca si Anx va rade cand va citi asta.

Felixul este aglomerat, plictisitor si... plin de cocalari, pitipoance... etc. Nu e deloc ca in Turcia, unde era imposibil sa nu vezi o fata placuta. Imposibil. Aici... mai greu. Mult mai greu. Adica... aproape deloc. Dar imi umplu zilele cu video call-uri... (nu ca as avea video-phone-hubba-hubba [de fapt, am...], dar lapul este foarte functional]. Mai rad de mine, mai ma uit pe geam sa vad oamenii cum trec nepasatori pe strada, ma mai uit la doua video-uri in 2 timpi si 3 miscari, mai citesc niste bloguri, mai caut bloguri (si, intr-un mod mirific de surprinzator, si gasesc), ma mai gandesc ca jumatate din blogroll-ul meu nu a mai scris de... 3 luni (adica da, Dina, Alexandra, Miruna, etc.). E atat de amuzant sa asculti chestiile alea. Innebunesc de-a dreptul.

Es tan sencillo que no se como explicar
Nuestro amor
Nuestro dulce amor

Y no se cuanto tiempo dure el amor
Pero hoy no hay nada mejor

Todo fue como en un sueno
En nuestro amor todo va sucediendo

Y es asi
Asi es
Y no hay nada que hacerle

Y es asi
Asi es
Es asi como sucede
Este amor
Y no hay nada que hacerle

Si fac pe mine, dar continui sa scriu, fiindca nu am chef sa pun laptopul laoparte si sa imi misc piciorusele pana in baie. Si am un prosop in cap, desi mi s-a uscat parul, dar mi-e lene sa-l dau jos. Si vreau sa merg in tabara cu trenul, chit ca trebuie sa car bagajele (supraincarcate, ca de obicei, fiindca nu pot sa imi iau doar 4 tricouri pentru 6 seri) de la Brasov pana la Zarnesti. Si vreau sa ajung mai repede in Bucuresti, fiindca vreau sa mai cunosc boboci pe 13 august. Si vreau sa facem toti un blog pentru Cosbuc, fiindca mi se pare ceva interesant si sigur am avea ce sa scriem acolo. Si ma dor degetele ca scriu prea repede si prea mult si nu imi iau timpul de gandit inainte de scris, asa ca scriu mult, prost si repede. Si da, stiu ca am facut vreo 20 de mii de greseli in ultimele 5 propozitii, dar acesta este un post de fun, fiindca aveam nevoie de un post de fun, nu de un post serios, cu GreenPeace & stuff. Si ma bucur ca acuma blogspot e oficial mai bun decat wordpress (inainte wordpress se mai ridica putin prin faptul ca avea stats, dar acuma are si blogspot si asta il face foarte foarte cool). Si e foarte cald si am auzit ca au fost trei explozii solare si de-asta e atat de cald si ma gandeam la Numere Fatale, ca asta s-a intamplat si acolo si poate vine 2012 in 2010 si asta ar fi foarte tragic. Si am folosit prea multe 'si'-uri in acest paragraf, dar chiar nu imi pasa fiindca azi e ziua mea de nepasare (tineti minte, pe 7 august al fiecarui an) (bine, nu ca ar fi numai una :D). Si chiar ma doare intr-o gaura foarte adanca daca se trezeste acum din somn Animus sa imi spuna ca demonstrez in posturile mele propozitia "greu e sa fii prost". De fapt, nu vreau sa ma doara acolo, ca daca doare... chiar doare. Si nici in cot, fiindca cotul meu e sensibil si deja a suferit foarte multe. Si nici in firul de par care sta sa cada, fiindca chiar daca am atins acel prag al nebuniei in care am inceput sa vorbesc cu parul meu si amenintandu-l tot nu l-as rani in vreun fel, fiindca este o parte din mine. Deci nici in acel fir de par nu as vrea sa ma doara. M-am decis. Sa ma doara in tocul usii de la pensiunea vecina (de fapt, nu de la pensiunea vecina, ca de acolo imi iau eu netul)... de la hotelul... Intercontinental. Casa mea nu e aproape de el, Cosbucul nici atat, asa ca poate sa cada linistit. Si asta imi aduce aminte de 11 septembrie 2001 si despre cum vreau sa scriu eu un post in acea data, comemorand toate alea, fiindca am niste poze (sau aveam) foaaarte cule.

Si acuma m-am decis. Vezica mea nu mai poate indura mult, asa ca voi incheia acest post de fun aici. Sau voi mai scrie un paragraf despre cum imi place mie sa mananc sticks-uri la ora 12 noaptea si sa dau mesaje. Si de ce mananc acele sticks-uri? Fiindca degetele mele sunt prea slabite si au nevoie de forte noi ca sa gtexteze ceva... Acuma serios, vezica mea e pe punctul de a exploda, asa ca zic buh-bye (cu copyright de la cineva, dar nu stiu sigur de la cine, asa ca zic doar cu copyright).

P.S. Si fotografia e de pe polyvore, dar nu ma intrebati cum am ajuns acolo. E doar de pe polyvore. Aaa, polyvore nu era site-ul cu pantofi? Whatever...
P.S.2 Versurile nu au fost alese de mine. E a treia optiune cu o melodie, data de google la sugestii. You chose it, hun :)).

Pittoresque

Daca am lua totul de la inceput, inainte de blocurile care acopera cerul albastru, inainte de fabricile care polueaza atat apa cat si aerul proaspat din jur, inainte de soselele pe care circula zilnic milioane de autoturisme, care de care mai poluante, inainte de tehnologie, am descoperi o lume noua, poate mai buna, poate mai rea. Cert e ca acea lume, oricat de rea ar fi ea fata de lumea in care traim, ar fi de milioane de ori mai frumoasa. De ce? Ar fi pajisti verzi, pe care ar paste linistite vacute grasute, oite barsane, manzi cu picioruse fragile, ar fi cerul albastru, clar, pe care o multime de norisori s-ar intrece care este cel mai pufos dintre toate, ar fi acelasi cer si in timpul noptii, cand toate pisicile sunt negre, si pe el s-ar contura mii si mii de stele, una mai stralucitoare decat alta, care ar forma constelatii si care ar ghida calatorii nocturni pe drumul lor plin de primejdii. Pe acelasi cer intunecat, dar de vara, s-ar zugravi o imagine splendida, parca furata dintr-un basm, imaginea unei Luni Pline, pe care s-ar observa toate craterele, toti micii vulcanasi, care, de fapt, sunt adevarate masive.

Fluturii albi ca spuma laptelui ar zbura liberi pe deasupra potecilor batatorite, cei mai curajosi ar porni in drumetii catre adevarate miracole naturale sau dezastre de proportii mari, care ar deveni locuri in care numai cei tari de inima s-ar aventura. In vazduh nu s-ar mai vedea fumul de la uzine, s-ar vedea fumul pasnic care iese calm din hornurile caselor risipite prin padurile verzi, cu paraiase care susura lin, care se serpuiesc miscand putinele pietre care au curajul de a sta pe margine. Copacii impunatori cu frunzele viu-colorate ar domina pustietatea. Pale de vant ar pune in miscare o lume statica. Picaturi de ploaie racoritoare ar invia un univers lanced. Fulgere scanteietoare ar lumina crampeiele de viata proaspat rasarite din padurea abia trezita la viata. Tunetele asurzitoare ar speria pana si pietrele adapostite sub arborii falnici. Vulturii ar pluti deasupra norilor, nepasatori la dezastrul de sub ei. Suflarea padurii s-a ascunde de furtuna care abia a inceput.

Dupa ceva vreme, totul ar reveni la normal, pasarile ar canta din nou trilul lor seducator, apele ar clipoci linistit, animalele ar vana din nou si ar fi vanate de cele mai mari, totul s-ar infrumuseta din nou, s-ar reimprospata, pentru a incepe o noua viata, in lumina razelor aurii de soare.

Dar aceste lucruri nu mai sunt posibile sau sunt foarte rare in zilele noastre. De ce? Pur si simplu, am fost invadati de tehnologie, de poluare, incalzirea globala care distruge atatea habitate naturale. Ghetarii se topesc usor, nivelul Oceanului Planetar creste, Venetia se inunda pe zi ce trece... Totul pare sa se distruga putin cate putin. Pamantul este strapuns pentru a i se extrage si ultimele picaturi de lichid pretios, de petrol, atat de necesar in zilele noastre, atat de indispensabil pentru majoritatea actiunilor noastre. Legumele si fructele sunt "otravite" de asa-zisele ingrasaminte. Apele limpezi, stravezii sunt acum innegrite de carbuni, de gunoiaiele aruncate de oamenii nepasatori, nepasatori la gandul ca vor exista si alte generatii care nu vor avea un Pamant nou, il vor avea tot pe acesta, batranul care ne gazduieste pe toti nu se divide si nici nu intinereste. Si noi, oamenii de rand ii usuram imbatranirea. In loc sa cooperam, sa fim toti o familie, noi ne luptam in fiecare zi pe parcele, pe putere, pe actiuni la companii importante, ne razboim pentru mai mult teren, pentru ca tara noastra sa prospere si celelalte sa ramana in mizerie. Dar pana la urma, tara care ramane in mizerie este cea care ajunge in varf. Si asta pentru simplul fapt ca in loc de a salva padurile rare, le defriseaza, ca sa mai construiasca o noua uzina, o noua fabrica poluanta care sa asigure bunastarea momentana a unor indivizi. Tarile care sunt lasate fara tehnologie, fara constructii masive, fara exploatari neincetate... acelea sunt adevaratele locuri care au ramas intacte dupa atata timp. Acelea sunt locurile care merita vizitate, care nu merita sa-si piarda inocenta doar fiindca niste investitori vor sa mai aibe loc ca sa faca un bloc sau o masinarie moderna. Ar trebui sa ne preocupe mai mult protectia naturii, a locurilor neatinse decat dezvoltarea economiei sau, mai bine zis, dezvoltarea poluarii.

Sper ca macar 1% din cei care citesc acest post sa fie de acord cu mine sau daca nu, sa realizeze, sa recunoasca cel putin pentru ei insisi ca am dreptate. Ca aceasta poluare este extrem de daunatoare. Si nu functioneaza ideologia "sa mai facem putin rau pentru ca apoi sa remediem totul". Nu merge sa omoram natura de la radacina ca sa dezvoltam o tehnologie care sa nu mai aiba nevoie de resurse naturale.

GreenPeace FTW. (Romania sau International)

Get Involved! Give Earth A Hand!

I am sooo back!

Merhaba!! I am back. I am back! I am baa-aa-aaack!! Da, m-am intors dupa fix 15 zile de absenta in Bucuresti. A fost o vacanta placuta, deoarece turcii sunt mereu placuti, relaxanta, dar poate interminabila. Am inceput cu ghinion inca din prima zi, cand ne-am “blocat” in Bulgaria din cauza unei 'defectiuni tehnice'. Adica am pus benzina in loc de motorina si a trebuit sa impingem masina pana la o rampa unde sa scoatem 40l de amestec cu un tub de plastic. Sa sugem la ala sa vina lichidu' inapoi. Super zi. Si dupa asta, am vazut 4 berze intr-un cuib, prima oara anu' asta. Da, normal ca ai mei trebuiau sa faca 'speculatii'. “Suntem noi trei si poate isi gaseste si Mihai o turcoaica.” Yay, cum sa nu. In Bodrum mi-am gasit de lucru si asa a aparut o surpriza, pe care usor-usor o va descoperi toaaaata lumea. Nu dezvalui nimic! Ma rog, un ghinion nu era de ajuns, asa ca atunci cand am ajuns la hotel nu ne-au cazat imediat, ci dupa 3 ore. Inca din prima zi am avut de-a face cu netu', dar fiindca WiFi-ul era jalnic, nu puteam sa intru pe blog/youtube(era interzis) si nici pe mail (mergea greu).

Fara photoshop.

Cocktail-uri, distractie, soare, arsuri, piscina, ayran, valuri, spectacole, mancare (cat cuprinde), Frukto (care imi aminteste de Frigusor), sex (on the beach), party-uri in fiecare seara, strippere si multa bere. Astea sunt cuvintele care descriu perfect vacanta mea in Turcia. In jur foarte multi englezi blonzi (fara exceptie). Atat tipe, cat si tipi se perindau prin hotel in fiecare zi, dar din moment ce majoritatea erau turci, niciun contact nu se putea stabili. Evet. Totusi, m-am imprietenit cu niste englezi, dar prima intrebare a tipului a fost una atat de normala... “What conditioner do you use?”. Supeer. Am descoperit savoarea laptucilor, care au gust de iarba. Am avut si Mtv, unde m-am uitat la Jersey Shore, ABDC si Jessica-rahat in germana, dar si la A Double Shot at Love, with Ikki sisters. Doamne, chestia aia ma face sa rad numai cand vad emblema cu doua shot-uri de tequila. E dementiala. Mortala.

Se pare ca turcoiacele au o abilitate innascuta de a da din limba/buze. De ce? Pai nu numai in Romania exista tipe care sa linga senzual o inghetata sau sa isi plimbe limba peste dinti seducator (adica ceva in genul “te vreau, dar eu sunt curva, asa ca mai saliveaza putin si apoi vorbim de pat”... ce sa le faci, turcoaice). Si sunt ataaaat de multe. Ma rog, erau.

Muzica a fost de doua feluri. Muzica de club, majoritatea romaneasca (Iiiiiiiiiiiiiiinnnnnnnnaaaaa, cu figura corespunzatoare si alte chestii care se numesc cantareti) si muzica de calitate, live, care era absolut dementiala. La petrecerile pe ponton sau la barurile intime puteai asculta Sway, They Long To Be, Susanna si multe alte hituri perfecte pentru o seara pe un ponton, la lumina lunii. Luna, spre fericirea mea, a fost plina intr-o seara si eu mi-am scos aparatul de la praf pentru un sir de poze.

A whole new world
A new fantastic point of view
No one to tell us no
Or where to go
Or say we're only dreaming

Singura chestie importanta de la masa este sosul de iaurt cu usturoi. Nu, nu se numea “yogurt with garlic” ci “garlicky yogurt”. Prima oara cand am vazut-o am bufnit in rasete atat de puternice... Reclama pentru iaurt: “Garlicky yogurt... Yum Yum!”

Stiu ca toata lumea e plecata zilele astea si... oricum, eu stau doar o zi in Bucuresti, fiindca ma imbarc pentru o noua calatorie, de aceasta data in tara. Desi vreau sa merg si in aceasta mica vacanta, astept cu nerabdare ceva de 7*. Ce putea sa fie oare de 7*? Numai tabara lui Raaadu! Dar mai e muuult pana atunci.

De la 46 de grade, m-am intors in Bucurestiul plin de praf, cocalari, pokemoni si alte resturi de oameni. Si nu, nu exista nici o parte buna (decat cea cu “pamantul neaos strabun”) asa ca va las, chiar daca incheierea e trista si brusca.

P.S. Am vazut ca sunt 3 persoane care vor sa ard in focurile iadului. Da, si eu va multumesc ca ma iubiti! Tesekkurler! Cпасибa! Thank You! Si eu va iubesc la nebunie! [No me puedo controlar!]

XOXO.