miercuri, 5 mai 2010

Oh, sweet death. Breathe and cry. It's over.

Si cand credeam ca totul e over, a inceput din nou nebunia. Ca sa nu mai spun ca in ea sunt implicatii si Baciu si profu' de fizica. Poate ca suntem prea entuziasti ca totul s-a terminat, dar nu realizam ca suntem la inceputul sfarsitului. Tot este bine, macar acum s-au descoperit pasiuni din trecut, sau s-au implinit profetii... Bine, poate ca globurile care prevestesc viitorul s-au spart in cazul vostru, dar profetia ramane solida, in picioare.

Scoala nu se mai face. Examene se dau, in schimb. Cand credeam ca am scapat in sfarsit de teatru, profa de isto ne cere sa ne prezentam din nou. Sorry, me busy. Dezbatere, evaluare si doua teze. Nu mai am timp si de idioteniile tale...

I don't mind you telling me
What's been on your mind lately
I don't mind you speaking up
I know sometimes I can be
All wrapped up and into me
I can be in such a rush
Just slow me down
Slow me down
Tell me tomorrow everything will be around

Nu este cliseu. Dar este atat de cuuute. Si Alexandra, nu poti sa faci ceea ce vrei sa faci. Desi, daca o faci, intri cu celalalt. Nu?

Baby you can be tough
Say enough is enough


Fara drame. Ar trebui sa fie un compromis din partea tuturor. Cam imposibil. Fara barfe. Avem subiecte inepuizabile, cum am putea sa renuntam? Sau sa le inlocuim? Ar fi o tragedie. Si s-ar schimba si centrul Pamantului.

Cause your so perfect
And no one measures up
Yeah all by yourself
You're all messed up


Parca deja am inceput sa aberez. Dar devine din ce in ce mai haios. Pe la jumatatea anului, toti postau pe bloguri mesaje gen: "Va iubesc si stiu ca mai avem putin, dar o sa imi fie dor de voi, oricat de mult nu va suport" sau "Va iubesc, dupa 8 ani ne-am atasat prea mult ca sa ne despartim acum". Ei bine, se duc de rapa planurile voastre de armonie perfecta in jur. Nimeni nu se mai intelege cu nimeni si acuma prieteniile adevarate sunt puse la incercare. Poate ca unele rezista (desi sunt putine), dar altele... in cea mai adanca groapa din cel mai intunecat loc. Acolo sfarsesc tragic. Pacat. Poate unii au investit mult in ele, poate ca altii nu.

Louder, louder
And we'll run for our lives
I can hardly speak, I understand
Why you can't raise your voice to say



Si poate ca unii raman in anonimat. Sau nu au avut curajul sa infrunte cruda lume, din afara carapacei. Sau poate ca au facut-o, dar nu au fost observati, nu au fost cooptati. Ar fi bine sa plecam de aici fara regrete. Dar pare imposibil.

Come with me, because it's time to party
Join me, and let's go to a party
Everybody has a right to party – get crazy

In final, asta ne ramane de facut. Sa petrecem in cinstea sfarsitului a 4/8/11 ani de chin, prietenii, durere, iesire in evidenta, nepasare si multe alte sentimente incercate de colectivul nostru eterogen.

Hope you forgive me,
XOXO

Un comentariu: