Vii si tu?

Nerabdator de felul meu si dornic de a anunta cat mai multa lume, fac un anunt chiar aici. Taberele minunate ale lui Radu se intorc, de aceasta data in versiunea de iarna. Si come on... de ce nu ai vrea sa vii? Sunt cursuri pentru toata lumea, fie ca esti avansat, fie ca stii sa mergi putintel sau nu ai mai pus schiurile in picioare. Poti sa vii cu conditia sa nu fii mai mic de 3 ani (ce surpriza). Cica sa nu ai mai mult de 18 ani, dar nu cred ca daca ai in jur de 19-20 mai vrei sa vii intr-o tabara cu adolescenti, nu?

In perioada 28 ianuarie - 2 februarie, la Predeal, probabil la Hotelul Cool (care are o priveliste senzationala din sala de mese, pentru ca are niste ferestre panoramice) se va desfasura Tabara de schi. Pentru mai multe detalii (pret, avans, data achitarii, costuri suplimentare si orice altceva) contactati-ma fara intarziere! Nu o sa regretati. Va garantez!!


What we do is innocent
Just for fun and nothin' meant
If you don't like the company
Let's just do it you and me
You and me...
Or three...
Or four...
- On the floor!

1, 2, 3
Not only you and me
Got one eighty degrees
And I'm caught in between
 Count 'em
1, 2, 3
Peter, Paul & Mary
Gettin' down with 3P
Everybody loves (oh)
 Count 'em

[Si asa am avut dublu orgasm!]

Somewhere... over the rainbow

Calatoresc prea mult. Asta e concluzia la care am ajuns dupa o buna bucata de timp. De ce sa vizitezi atat de multe locuri? Poate ca are farmecul ei aceasta calatorie, dar cateodata parca e mai bine sa ramai acasa... cu prietenii pe care ti i-ai facut intre timp si pe care stii ca, incet-incet, ii vei pierde. Poate ca distanta va fi o bariera mai usor de depasit. Poate faptul ca vorbim oricum destul de mult va fi un plus, care ne va ajuta sa sarim peste acea bariera. Poate orarul criminal va inalta bariera chiar mai mult. Poate vom reusi sa distrugem aceasta bariera. Poate ca nu.

La sfarsitul fiecarei tabere, seara, se aprinde un foc de tabara. Atunci ne dam cu totii seama cat de mult putem sa ne atasam de niste persoane, intr-o perioada atat de scurta. Cinci zile sunt de ajuns pentru a cunoaste macar o parte, oricat de mica ar fi ea, din persoanele cu care ai convietuit. Depinde de tine daca vrei sa-ti motivezi coechipierii pentru a castiga foarte-asteptata medalie de la sfarsit. Tot de tine depinde daca ai curajul sa sari din locuri din care unora, oricat de curajosi ar parea, le-ar sta inima sau ar ezita, poate chiar ar varsa o lacrima, uitandu-se la distanta dintre platforma si pamant (sau, dupa caz, apa). De tine depinde intreaga echipa si tu depinzi de echipa. O simbioza perfecta, in care atat curajul, dar si rationamentul sunt la mare cautare. Trebuie sa stii cum sa comunici cu cei care te inconjoara. Trebuie sa stii cum sa ii faci sa coopereze, toate acestea pentru a-i aduce pe culmile succesului.

Dar poate si aceste calatorii sunt stimulente pentru viata. Ele te ajuta sa socializezi (poate chiar mai bine si mai usor decat renumitele Hi-5-uri sau Facebook-uri*), primind totodata si niste lectii de viata. Bine, este prea matur sa zici in mijlocul veseliei, unde toata lumea raspunde cu 'totul' la intrebarea "ce ti-a placut cel mai mult?", ca 'montatul cortului a fost o adevarata lectie de viata, drumetia la schit a fost o experienta de neuitat, etc., bla-bla-bla'. Stiu ca toate astea vin din gura unui copil de 10 ani, care are un cont in banca de 100 de milioane. Lucru care mi se pare exagerat. Stiu ca nu o sa-mi citesti niciodata blogul si nici nu vei afla de ce a fost scris aici, dar... who cares?

* Hi-5-urile si Facebook-urile, sau mai degraba renumitele retele de socializare se dovedesc a fi niste chestii prin care iti faci pana la 30.000 de prieteni trimitand cereri de prietenie la oameni pe care nu ii cunosti, nu ai auzit niciodata de ei sau nu i-ai vazut in viata ta. In acest fel ne este manipulata viata. Atat de rau incat ajungem sa ne facem prieteni in San Tomé, trimitand o cerere la nimereala. Dar... pana la urma, aceasta mai este o prietenie? A doua parte care ma streseaza la aceste retele este ca polueaza. Daca Facebook a renunta la folosirea uzinelor pentru a genera mii si mii de pagini de net (fiindca sunt peste 1 miliard), si ar folosi energie eco (spre exemplu, centrale eoliene) ar fi mult mai sanatos pentru planeta noastra, care oricum va exploda in curand.

Somewhere over the rainbow
Skies are blue
And the dreams that you dare to dream
They really do come true 
Poate ca momentan, acel loc de dupa curcubeu este pe invisible. Poate e un hidden file. Tot ce trebuie sa facem este sa gasim o cale, o cale nedaunatoare, prin care sa ajungem acolo. Sa vedem ce este acolo. Sa descoperim lumea dintr-un alt punct de vedere. Sa ne schimbam radical modul de gandire. Stiu, mission impossible, dar macar putem incerca. Viitorul nostru inca nu este scris. Sau daca este, acesta poate fi schimbat. Noi putem fi schimbarea. Noi suntem schimbarea! Noi avem libertatea de a visa, fara ca nimeni sa ne poata intrerupe. Si chiar daca avem cateodata un cosmar, ne putem trezi si o noua zi va incepe. O noua zi, care are la sfarsit un nou vis, de mii de ori mai frumos decat precedentul. Nimeni nu ne poate opri sa visam. Trebuie sa visam! Trebuie sa credem! Trebuie sa ajungem dupa curcubeu...

Tap Tap!

Inca imi tremura degetele de fiecare data cand ascult Hello Fascination sau I got Soul, I'm so Wasted. Cred ca aceasta tabara a fost o tabara bestiala, dar a fost asezonata cu oameni de calitate (exceptie facand Vuvuzela Guys si M.). Da, acum realizez ca deja imi lipsiti. Si imi mai dau seama si de faptul ca am aproape 600.000 de puncte la I got Soul. La extreme.

Poimaine plec inca o data. De aceasta data in Turcia. Ah... e atat de trist si de fericit totul in acelasi timp. Nu, nu mi-a spalat nimeni creierul. Incredibil, dar sunt acelasi eu. Narcisist (poate mai mult decat de obicei), sociabil... eu. Dar este sentimentul de dupa fiecare tabara. Acum doi ani, cand am mers singur intr-o mare de copii, si ne-am imprietenit, mai usor sau mai greu. Anul trecut, cu nebunele (Diana... cand dai prin Bucuresti, vei fi EXTREM de certata; adica 10?!?) a fost bestial, mai ales ca am cunoscut o gramada de persoane noi. Maria din Brasov, Mihai, hiperactivul... La ski, unde mi-am cunoscut din timp viitoarea colega si alti 56-isti. Acum, cand am cunoscut clujistii, pe Andrada, Ana, Saya, Cantemir, Iulia, Andreea, Georgiana... Thanks for the memories! DAR! Traim, oameni buni! Nu suntem in niciun lagar de concentrare, inchisoare si nici nu vrem sa ne sinucidem in masa. Ne-am stabilit cu totii punctele de intalnire (adica ICHB si Viteazu').

I could use another round,
So i could really, get on down
I got soul, soh-oo-soh-o wasted.
I'm in the middle of the floor,
Everybody's lookin' at me
I've got soul, soh-oo, soh-o wasted
Yeah

Nu de alta, dar eu inca bat Tap-ul.

Fiecare seara a avut ceva special. In afara de cina (unde MEREU era PUI! [In Poiana Pinului/ Se mananca numai pui.]) am avut seara pe patura, uitandu-ne la cerul nepoluat, plin de stele, am avut cele 45 de minute zilnice de discutii despre sex, serile "Aveti orgasm. Aveti orgasm. Si tu ai orgasm. Si aveti orgasm. Cu totii avem orgasm.", ciocolatile calde, biliardul (unde masa era inclinata) si multe alte amintiri.


Here's To You Glorify My Darlings, Are You Satisfied?
Here's To You Criticize My Darlings, Are You Satisfied?
You Build Me Up Just To Break Me Down
You're Being Loud Without A Sound
You Paste Me In Just To Cut Me Out
Hello Fascination.

\Fiindca deja o ador/

Astazi (adica de la ora 12 noaptea incoace) mi-am luat "la revedere" de la multi prieteni. Ioana, Cristi, Andrada, David, Iulia, Georgiana, Andreele, Sabina, de fapt, de la toti. Dar, la intoarcere, am gasit-o pe |Irina, nerabdatoare. Nu ne mai vazuseram de mult :)). Dar dupa o sedinta de mers prin parc cu rolele, trebuia sa vina ceva mai neplacut. Sau prea placut pentru a fi suportat. Cherry Lip. Cred ca o sa ajung sa cumpar o chestie din aia la toate persoanele pe care le cunosc, numai ca sa fiu inconjurat de acel miros inconfundabil. Acel miros care ma transpune intr-o stare de melancolie. Mirosul care ma face sa ma gandesc la nametii de zapada din iarna asta. Mirosul care ma face sa ma gandesc la cum a decurs ultimul an impreuna pentru noi. Mirosul care ma face sa ma gandesc la cirese amestecate cu ceva... foarte bun :lol: .

Ca sa termin intr-o nota mai vesela si ca sa fac un post kilometric... sa nu imi simta nimeni absenta, voi pune un fragment si de la un soundtrack. Care de fiecare data cand il ascult ma face sa rad. Cu lacrimi. Mai rau decat posturile Dinei.

Get crazy get wild
Let's party get loud
If you wanna have fun and do something
If you wanna have fun and do something

Am intrat din nou in fibrilatiile netului. Si cica mi-a crescut parul luuung. Votati si la poll-uri, ca sigur o sa apara cateva. Si Ali, am un cadou pentru tine. Ghici ce. E cu portocale!

Cangurul & comp.

Da, azi am avut Cangurul la franca. A fost ciudat... si spre rusinea mea, nu am stiut ca rinita se face la nas si nu la rinichi. In rest a fost ok. Incredibil a fost ca a participat toata tara...absolut toata. Bihor, Zalau, Bistrita, pana si Maramures. Am luat premiul 2 (yay) desi nu ma asteptam nici macar la un 3. 2 = Tabara in Poiana Pinului.

Probabil ca o sa imi indeplinesc scopul verii 2010, adica sa merg in 3 tabere. La Radu, probabil cu Diana si Dina (aviz amatorilor), PP (cu Cgr.) si sper (si cred ca toti speram) si la EFORIE, cea mai controversata locatie pentru o tabara. Doar numai acolo s-au intamplat ataaaaatea lucruri interesante/dezastruoase. Acolo ne-am intalnit cu scoala 150 (rectific, acolo i-am cunoscut pe participantii de la 150). Stim cu totii ce s-a intamplat si ce nu s-a intamplat. [Cine vrea povestea intreaga, comm]. 

A fost inceputul multor lucruri. A fost sfarsitul altora. Ne-a fost frica pentru unele. Ne-am bucurat cand s-au intamplat altele. Si mi-au tremurat picioarele cand am coborat din ciocan...

Pot sa va spun ca acum mananc un Toblerone de 400g si beau Porto (?). Asadar vreau sa tin un toast! Pentru inca o vacanta, cu cel putin atatea lucruri cate s-au intamplat in anterioara.

Go VV! Go Alexa! Go Lis! Go ViVi!