Es asi, asi es!

Si da, am innebunit. Oficial. Dupa ce mi-am adus aminte de copilarie si ce ascultam eu cand eram mic [nu nu nu =))], au inceput sa ma apuce pandaliile si acum ascult chestiile de acum 10 ani. Ooo.. da. E atat de amuzant sa vezi ca inca mai stii versurile si sa iti amintesti cum stateai pe un covor cu ochii fixati pe un televizor vreo ora pe zi... [Tin sa mentionez ca acel covor era al Ancai si prin aceasta cale ii zic La multi ani de Teodora, fiindca 1. nu stiu prefixul de Anglia si 2. nu raspunzi pe mess... aici stiu sigur ca vei vedea]. Acum mi-am dat eu seama de unde am invatat acel sparc de spaniola. Of, doamne si era totul atat de amuzant, dramatic, paruieli, batai peste batai, il calca cu masina pe unul si apoi el isi pierde memoria si sta cu memoria pierduta luni de zile si apoi in concert ii canta o melodie si lui ii vajaiesc amintirile prin cap si vine pe scena si o tavaleste pe-acolo, ca de, si-a amintit. Da... ce vremuri. Bine ca au trecut. Totusi, erau atat de haioase. Si cred ca si Anx va rade cand va citi asta.

Felixul este aglomerat, plictisitor si... plin de cocalari, pitipoance... etc. Nu e deloc ca in Turcia, unde era imposibil sa nu vezi o fata placuta. Imposibil. Aici... mai greu. Mult mai greu. Adica... aproape deloc. Dar imi umplu zilele cu video call-uri... (nu ca as avea video-phone-hubba-hubba [de fapt, am...], dar lapul este foarte functional]. Mai rad de mine, mai ma uit pe geam sa vad oamenii cum trec nepasatori pe strada, ma mai uit la doua video-uri in 2 timpi si 3 miscari, mai citesc niste bloguri, mai caut bloguri (si, intr-un mod mirific de surprinzator, si gasesc), ma mai gandesc ca jumatate din blogroll-ul meu nu a mai scris de... 3 luni (adica da, Dina, Alexandra, Miruna, etc.). E atat de amuzant sa asculti chestiile alea. Innebunesc de-a dreptul.

Es tan sencillo que no se como explicar
Nuestro amor
Nuestro dulce amor

Y no se cuanto tiempo dure el amor
Pero hoy no hay nada mejor

Todo fue como en un sueno
En nuestro amor todo va sucediendo

Y es asi
Asi es
Y no hay nada que hacerle

Y es asi
Asi es
Es asi como sucede
Este amor
Y no hay nada que hacerle

Si fac pe mine, dar continui sa scriu, fiindca nu am chef sa pun laptopul laoparte si sa imi misc piciorusele pana in baie. Si am un prosop in cap, desi mi s-a uscat parul, dar mi-e lene sa-l dau jos. Si vreau sa merg in tabara cu trenul, chit ca trebuie sa car bagajele (supraincarcate, ca de obicei, fiindca nu pot sa imi iau doar 4 tricouri pentru 6 seri) de la Brasov pana la Zarnesti. Si vreau sa ajung mai repede in Bucuresti, fiindca vreau sa mai cunosc boboci pe 13 august. Si vreau sa facem toti un blog pentru Cosbuc, fiindca mi se pare ceva interesant si sigur am avea ce sa scriem acolo. Si ma dor degetele ca scriu prea repede si prea mult si nu imi iau timpul de gandit inainte de scris, asa ca scriu mult, prost si repede. Si da, stiu ca am facut vreo 20 de mii de greseli in ultimele 5 propozitii, dar acesta este un post de fun, fiindca aveam nevoie de un post de fun, nu de un post serios, cu GreenPeace & stuff. Si ma bucur ca acuma blogspot e oficial mai bun decat wordpress (inainte wordpress se mai ridica putin prin faptul ca avea stats, dar acuma are si blogspot si asta il face foarte foarte cool). Si e foarte cald si am auzit ca au fost trei explozii solare si de-asta e atat de cald si ma gandeam la Numere Fatale, ca asta s-a intamplat si acolo si poate vine 2012 in 2010 si asta ar fi foarte tragic. Si am folosit prea multe 'si'-uri in acest paragraf, dar chiar nu imi pasa fiindca azi e ziua mea de nepasare (tineti minte, pe 7 august al fiecarui an) (bine, nu ca ar fi numai una :D). Si chiar ma doare intr-o gaura foarte adanca daca se trezeste acum din somn Animus sa imi spuna ca demonstrez in posturile mele propozitia "greu e sa fii prost". De fapt, nu vreau sa ma doara acolo, ca daca doare... chiar doare. Si nici in cot, fiindca cotul meu e sensibil si deja a suferit foarte multe. Si nici in firul de par care sta sa cada, fiindca chiar daca am atins acel prag al nebuniei in care am inceput sa vorbesc cu parul meu si amenintandu-l tot nu l-as rani in vreun fel, fiindca este o parte din mine. Deci nici in acel fir de par nu as vrea sa ma doara. M-am decis. Sa ma doara in tocul usii de la pensiunea vecina (de fapt, nu de la pensiunea vecina, ca de acolo imi iau eu netul)... de la hotelul... Intercontinental. Casa mea nu e aproape de el, Cosbucul nici atat, asa ca poate sa cada linistit. Si asta imi aduce aminte de 11 septembrie 2001 si despre cum vreau sa scriu eu un post in acea data, comemorand toate alea, fiindca am niste poze (sau aveam) foaaarte cule.

Si acuma m-am decis. Vezica mea nu mai poate indura mult, asa ca voi incheia acest post de fun aici. Sau voi mai scrie un paragraf despre cum imi place mie sa mananc sticks-uri la ora 12 noaptea si sa dau mesaje. Si de ce mananc acele sticks-uri? Fiindca degetele mele sunt prea slabite si au nevoie de forte noi ca sa gtexteze ceva... Acuma serios, vezica mea e pe punctul de a exploda, asa ca zic buh-bye (cu copyright de la cineva, dar nu stiu sigur de la cine, asa ca zic doar cu copyright).

P.S. Si fotografia e de pe polyvore, dar nu ma intrebati cum am ajuns acolo. E doar de pe polyvore. Aaa, polyvore nu era site-ul cu pantofi? Whatever...
P.S.2 Versurile nu au fost alese de mine. E a treia optiune cu o melodie, data de google la sugestii. You chose it, hun :)).