Conturat in jurul unui munte, pufosul nir se pierde incet, plutind molcom pe o pala de aer racoroasa. Friguroasa chiar, putand sa inghete pana si spiritul unei vrajitoare amarate.
Dar acea vrajitoare ce-a parasit o stare de ascet pentru a se intoarce la malitioasele ei vraji intunecate, moare. Moare in ochii mei... In fata mea.
Si cade in golul din spatele ei, apoi brusc, o lovitura - o piatra care a atins palatul norilor, un ac ce s-a scufundat in bulbucii marii. Ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu