In intuneric salasluim

Oare cine credea ca vom ajunge in aceasta utopie distrusa? Da, totul pare perfect, ESTE perfect. Dar tot ce trebuie sa facem este sa ne uitam inca o data la fetele care ne inconjoara, in adancul ochilor ce ne spioneaza. In fiecare zi, cu fiecare clipa ce trece, devin din ce in ce mai multi. Si, noi, speriati, incercam sa fugim, sa ne ascundem, sau pur si simplu sa devenim altcineva. Altceva, daca as putea sa-mi permit lexemul, pentru ca iesind din propria fiinta nici nu avem cum sa facem in asa fel incat sa ramanem tot noi. Devenim, usor, molcom, dar sigur, o papusa de paie, ce isi stramba un ochi singura, cu mana insangerata si apoi, pleaca la drum pentru o ultima data. Suntem fantome ce bantuie mintile celorlalti, fara a ne uita nici macar o clipa inapoi... La ce am fost, la involutia noastra (pentru ca trecerea in "nefiinta" nu se poate defini ca o evolutie), la persoanele care obisnuiau sa stea cu noi, sa ne fie prietene, dar care s-au distantat tocmai pentru ca noi ne-am transformat. Ironic, nu?

Ne ascundem in spatele unei masti. Ne place acea masca, pentru ca ne da o senzatie de siguranta, dar este chiar benefica sau ne arunca intr-un lagar de inconstienta si de ignorare? Da! Eu vreau sa zbor departe din aceasta revelatie magnifica a contemporaneitatii. Dar pot? Pot oare sa-i las pe toti in urma? Pot sa fiu si eu, la randul meu inconstient si sa ii parasesc pe toti cei care au nevoie de o mana de ajutor, de mana mea de ajutor? Pot oare sa ma inalt sau aripile mele sunt atat de sfaramate de negura trecutului incat ma voi prabusi la prima pala de vant, la prima bataie?

Este intuneric. Si ploua. Cateva racnete si un suspin se aud din departare. Nu, ignoranta ne-a ajuns si pe noi, sa-i lasam in balta de sange si sa zaca pana isi respira ultima gura de aer. Dar nu. Ne alaturam lor, dar nu incepem cu acceasi atitudine. Suntem intr-o societate intunecata, neagra de minciuni si durere, ce rost are sa ne mai vaicarim si noi? Let us have fun. Tot ce trebuie sa facem este sa dansam in intuneric, pana la urma. Sa facem un mic slalom printre cei care nu ne doresc si sa ne distram. Ce daca suntem diferiti? Venim din acelasi loc, oricare ar fi el acela si putem inca sa dansam. Asadar, de ce sa nu o facem in intuneric, cat timp mai exista si acesta, cat timp nu se evapora, lasandu-ne in... "nematerie".

On my waist, through my hair.

Think about it when you touch me there.

                    Close my eyes, here you are dance-dance-dancing in the dark!

Si, desi poate ca acel mijloc de supravietuire este mai bun (cel in vid, in "nimic"), pentru moment, idealul nostru iluzoriu atins si daramat, risipit si ruinat este singurul pe care il avem.

Chiar asa, m-am intors; poate datorita noului aspect al bloggerului (partea de posting), poate datorita fantomelor care inca ma bantuie. Cert e ca voi ramane pentru ceva vreme. Doar datorita faptului ca, pentru mine, nu totul este perfect. De fapt, nimic nu este si nici nu va fi. Putem atinge scopuri incredibile, dar nu putem trai intr-o himera magnifica.