Fragilele frunze uscate ce in lumina soarelui palid plutesc molcom, incet, visatoare sunt lacrimi ce se scurg din adancurile unui sentiment de mult irosit, evaporat. Oare a mai ramas vreo picatura gingasa in abisul mea intunecat? Oare vor mai apuca o zi plina de ploaie?
E durere. Si fericire. Terna, in schimb. Dorul meu se scurge rar, in valuri zgribulite de spuma lor cea alba, vijelioasa. Si totusi... a mai ramas ceva din ce a fost cu multa vreme in urma?
Ai uitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu