Es asi, asi es!

Si da, am innebunit. Oficial. Dupa ce mi-am adus aminte de copilarie si ce ascultam eu cand eram mic [nu nu nu =))], au inceput sa ma apuce pandaliile si acum ascult chestiile de acum 10 ani. Ooo.. da. E atat de amuzant sa vezi ca inca mai stii versurile si sa iti amintesti cum stateai pe un covor cu ochii fixati pe un televizor vreo ora pe zi... [Tin sa mentionez ca acel covor era al Ancai si prin aceasta cale ii zic La multi ani de Teodora, fiindca 1. nu stiu prefixul de Anglia si 2. nu raspunzi pe mess... aici stiu sigur ca vei vedea]. Acum mi-am dat eu seama de unde am invatat acel sparc de spaniola. Of, doamne si era totul atat de amuzant, dramatic, paruieli, batai peste batai, il calca cu masina pe unul si apoi el isi pierde memoria si sta cu memoria pierduta luni de zile si apoi in concert ii canta o melodie si lui ii vajaiesc amintirile prin cap si vine pe scena si o tavaleste pe-acolo, ca de, si-a amintit. Da... ce vremuri. Bine ca au trecut. Totusi, erau atat de haioase. Si cred ca si Anx va rade cand va citi asta.

Felixul este aglomerat, plictisitor si... plin de cocalari, pitipoance... etc. Nu e deloc ca in Turcia, unde era imposibil sa nu vezi o fata placuta. Imposibil. Aici... mai greu. Mult mai greu. Adica... aproape deloc. Dar imi umplu zilele cu video call-uri... (nu ca as avea video-phone-hubba-hubba [de fapt, am...], dar lapul este foarte functional]. Mai rad de mine, mai ma uit pe geam sa vad oamenii cum trec nepasatori pe strada, ma mai uit la doua video-uri in 2 timpi si 3 miscari, mai citesc niste bloguri, mai caut bloguri (si, intr-un mod mirific de surprinzator, si gasesc), ma mai gandesc ca jumatate din blogroll-ul meu nu a mai scris de... 3 luni (adica da, Dina, Alexandra, Miruna, etc.). E atat de amuzant sa asculti chestiile alea. Innebunesc de-a dreptul.

Es tan sencillo que no se como explicar
Nuestro amor
Nuestro dulce amor

Y no se cuanto tiempo dure el amor
Pero hoy no hay nada mejor

Todo fue como en un sueno
En nuestro amor todo va sucediendo

Y es asi
Asi es
Y no hay nada que hacerle

Y es asi
Asi es
Es asi como sucede
Este amor
Y no hay nada que hacerle

Si fac pe mine, dar continui sa scriu, fiindca nu am chef sa pun laptopul laoparte si sa imi misc piciorusele pana in baie. Si am un prosop in cap, desi mi s-a uscat parul, dar mi-e lene sa-l dau jos. Si vreau sa merg in tabara cu trenul, chit ca trebuie sa car bagajele (supraincarcate, ca de obicei, fiindca nu pot sa imi iau doar 4 tricouri pentru 6 seri) de la Brasov pana la Zarnesti. Si vreau sa ajung mai repede in Bucuresti, fiindca vreau sa mai cunosc boboci pe 13 august. Si vreau sa facem toti un blog pentru Cosbuc, fiindca mi se pare ceva interesant si sigur am avea ce sa scriem acolo. Si ma dor degetele ca scriu prea repede si prea mult si nu imi iau timpul de gandit inainte de scris, asa ca scriu mult, prost si repede. Si da, stiu ca am facut vreo 20 de mii de greseli in ultimele 5 propozitii, dar acesta este un post de fun, fiindca aveam nevoie de un post de fun, nu de un post serios, cu GreenPeace & stuff. Si ma bucur ca acuma blogspot e oficial mai bun decat wordpress (inainte wordpress se mai ridica putin prin faptul ca avea stats, dar acuma are si blogspot si asta il face foarte foarte cool). Si e foarte cald si am auzit ca au fost trei explozii solare si de-asta e atat de cald si ma gandeam la Numere Fatale, ca asta s-a intamplat si acolo si poate vine 2012 in 2010 si asta ar fi foarte tragic. Si am folosit prea multe 'si'-uri in acest paragraf, dar chiar nu imi pasa fiindca azi e ziua mea de nepasare (tineti minte, pe 7 august al fiecarui an) (bine, nu ca ar fi numai una :D). Si chiar ma doare intr-o gaura foarte adanca daca se trezeste acum din somn Animus sa imi spuna ca demonstrez in posturile mele propozitia "greu e sa fii prost". De fapt, nu vreau sa ma doara acolo, ca daca doare... chiar doare. Si nici in cot, fiindca cotul meu e sensibil si deja a suferit foarte multe. Si nici in firul de par care sta sa cada, fiindca chiar daca am atins acel prag al nebuniei in care am inceput sa vorbesc cu parul meu si amenintandu-l tot nu l-as rani in vreun fel, fiindca este o parte din mine. Deci nici in acel fir de par nu as vrea sa ma doara. M-am decis. Sa ma doara in tocul usii de la pensiunea vecina (de fapt, nu de la pensiunea vecina, ca de acolo imi iau eu netul)... de la hotelul... Intercontinental. Casa mea nu e aproape de el, Cosbucul nici atat, asa ca poate sa cada linistit. Si asta imi aduce aminte de 11 septembrie 2001 si despre cum vreau sa scriu eu un post in acea data, comemorand toate alea, fiindca am niste poze (sau aveam) foaaarte cule.

Si acuma m-am decis. Vezica mea nu mai poate indura mult, asa ca voi incheia acest post de fun aici. Sau voi mai scrie un paragraf despre cum imi place mie sa mananc sticks-uri la ora 12 noaptea si sa dau mesaje. Si de ce mananc acele sticks-uri? Fiindca degetele mele sunt prea slabite si au nevoie de forte noi ca sa gtexteze ceva... Acuma serios, vezica mea e pe punctul de a exploda, asa ca zic buh-bye (cu copyright de la cineva, dar nu stiu sigur de la cine, asa ca zic doar cu copyright).

P.S. Si fotografia e de pe polyvore, dar nu ma intrebati cum am ajuns acolo. E doar de pe polyvore. Aaa, polyvore nu era site-ul cu pantofi? Whatever...
P.S.2 Versurile nu au fost alese de mine. E a treia optiune cu o melodie, data de google la sugestii. You chose it, hun :)).

Pittoresque

Daca am lua totul de la inceput, inainte de blocurile care acopera cerul albastru, inainte de fabricile care polueaza atat apa cat si aerul proaspat din jur, inainte de soselele pe care circula zilnic milioane de autoturisme, care de care mai poluante, inainte de tehnologie, am descoperi o lume noua, poate mai buna, poate mai rea. Cert e ca acea lume, oricat de rea ar fi ea fata de lumea in care traim, ar fi de milioane de ori mai frumoasa. De ce? Ar fi pajisti verzi, pe care ar paste linistite vacute grasute, oite barsane, manzi cu picioruse fragile, ar fi cerul albastru, clar, pe care o multime de norisori s-ar intrece care este cel mai pufos dintre toate, ar fi acelasi cer si in timpul noptii, cand toate pisicile sunt negre, si pe el s-ar contura mii si mii de stele, una mai stralucitoare decat alta, care ar forma constelatii si care ar ghida calatorii nocturni pe drumul lor plin de primejdii. Pe acelasi cer intunecat, dar de vara, s-ar zugravi o imagine splendida, parca furata dintr-un basm, imaginea unei Luni Pline, pe care s-ar observa toate craterele, toti micii vulcanasi, care, de fapt, sunt adevarate masive.

Fluturii albi ca spuma laptelui ar zbura liberi pe deasupra potecilor batatorite, cei mai curajosi ar porni in drumetii catre adevarate miracole naturale sau dezastre de proportii mari, care ar deveni locuri in care numai cei tari de inima s-ar aventura. In vazduh nu s-ar mai vedea fumul de la uzine, s-ar vedea fumul pasnic care iese calm din hornurile caselor risipite prin padurile verzi, cu paraiase care susura lin, care se serpuiesc miscand putinele pietre care au curajul de a sta pe margine. Copacii impunatori cu frunzele viu-colorate ar domina pustietatea. Pale de vant ar pune in miscare o lume statica. Picaturi de ploaie racoritoare ar invia un univers lanced. Fulgere scanteietoare ar lumina crampeiele de viata proaspat rasarite din padurea abia trezita la viata. Tunetele asurzitoare ar speria pana si pietrele adapostite sub arborii falnici. Vulturii ar pluti deasupra norilor, nepasatori la dezastrul de sub ei. Suflarea padurii s-a ascunde de furtuna care abia a inceput.

Dupa ceva vreme, totul ar reveni la normal, pasarile ar canta din nou trilul lor seducator, apele ar clipoci linistit, animalele ar vana din nou si ar fi vanate de cele mai mari, totul s-ar infrumuseta din nou, s-ar reimprospata, pentru a incepe o noua viata, in lumina razelor aurii de soare.

Dar aceste lucruri nu mai sunt posibile sau sunt foarte rare in zilele noastre. De ce? Pur si simplu, am fost invadati de tehnologie, de poluare, incalzirea globala care distruge atatea habitate naturale. Ghetarii se topesc usor, nivelul Oceanului Planetar creste, Venetia se inunda pe zi ce trece... Totul pare sa se distruga putin cate putin. Pamantul este strapuns pentru a i se extrage si ultimele picaturi de lichid pretios, de petrol, atat de necesar in zilele noastre, atat de indispensabil pentru majoritatea actiunilor noastre. Legumele si fructele sunt "otravite" de asa-zisele ingrasaminte. Apele limpezi, stravezii sunt acum innegrite de carbuni, de gunoiaiele aruncate de oamenii nepasatori, nepasatori la gandul ca vor exista si alte generatii care nu vor avea un Pamant nou, il vor avea tot pe acesta, batranul care ne gazduieste pe toti nu se divide si nici nu intinereste. Si noi, oamenii de rand ii usuram imbatranirea. In loc sa cooperam, sa fim toti o familie, noi ne luptam in fiecare zi pe parcele, pe putere, pe actiuni la companii importante, ne razboim pentru mai mult teren, pentru ca tara noastra sa prospere si celelalte sa ramana in mizerie. Dar pana la urma, tara care ramane in mizerie este cea care ajunge in varf. Si asta pentru simplul fapt ca in loc de a salva padurile rare, le defriseaza, ca sa mai construiasca o noua uzina, o noua fabrica poluanta care sa asigure bunastarea momentana a unor indivizi. Tarile care sunt lasate fara tehnologie, fara constructii masive, fara exploatari neincetate... acelea sunt adevaratele locuri care au ramas intacte dupa atata timp. Acelea sunt locurile care merita vizitate, care nu merita sa-si piarda inocenta doar fiindca niste investitori vor sa mai aibe loc ca sa faca un bloc sau o masinarie moderna. Ar trebui sa ne preocupe mai mult protectia naturii, a locurilor neatinse decat dezvoltarea economiei sau, mai bine zis, dezvoltarea poluarii.

Sper ca macar 1% din cei care citesc acest post sa fie de acord cu mine sau daca nu, sa realizeze, sa recunoasca cel putin pentru ei insisi ca am dreptate. Ca aceasta poluare este extrem de daunatoare. Si nu functioneaza ideologia "sa mai facem putin rau pentru ca apoi sa remediem totul". Nu merge sa omoram natura de la radacina ca sa dezvoltam o tehnologie care sa nu mai aiba nevoie de resurse naturale.

GreenPeace FTW. (Romania sau International)

Get Involved! Give Earth A Hand!

I am sooo back!

Merhaba!! I am back. I am back! I am baa-aa-aaack!! Da, m-am intors dupa fix 15 zile de absenta in Bucuresti. A fost o vacanta placuta, deoarece turcii sunt mereu placuti, relaxanta, dar poate interminabila. Am inceput cu ghinion inca din prima zi, cand ne-am “blocat” in Bulgaria din cauza unei 'defectiuni tehnice'. Adica am pus benzina in loc de motorina si a trebuit sa impingem masina pana la o rampa unde sa scoatem 40l de amestec cu un tub de plastic. Sa sugem la ala sa vina lichidu' inapoi. Super zi. Si dupa asta, am vazut 4 berze intr-un cuib, prima oara anu' asta. Da, normal ca ai mei trebuiau sa faca 'speculatii'. “Suntem noi trei si poate isi gaseste si Mihai o turcoaica.” Yay, cum sa nu. In Bodrum mi-am gasit de lucru si asa a aparut o surpriza, pe care usor-usor o va descoperi toaaaata lumea. Nu dezvalui nimic! Ma rog, un ghinion nu era de ajuns, asa ca atunci cand am ajuns la hotel nu ne-au cazat imediat, ci dupa 3 ore. Inca din prima zi am avut de-a face cu netu', dar fiindca WiFi-ul era jalnic, nu puteam sa intru pe blog/youtube(era interzis) si nici pe mail (mergea greu).

Fara photoshop.

Cocktail-uri, distractie, soare, arsuri, piscina, ayran, valuri, spectacole, mancare (cat cuprinde), Frukto (care imi aminteste de Frigusor), sex (on the beach), party-uri in fiecare seara, strippere si multa bere. Astea sunt cuvintele care descriu perfect vacanta mea in Turcia. In jur foarte multi englezi blonzi (fara exceptie). Atat tipe, cat si tipi se perindau prin hotel in fiecare zi, dar din moment ce majoritatea erau turci, niciun contact nu se putea stabili. Evet. Totusi, m-am imprietenit cu niste englezi, dar prima intrebare a tipului a fost una atat de normala... “What conditioner do you use?”. Supeer. Am descoperit savoarea laptucilor, care au gust de iarba. Am avut si Mtv, unde m-am uitat la Jersey Shore, ABDC si Jessica-rahat in germana, dar si la A Double Shot at Love, with Ikki sisters. Doamne, chestia aia ma face sa rad numai cand vad emblema cu doua shot-uri de tequila. E dementiala. Mortala.

Se pare ca turcoiacele au o abilitate innascuta de a da din limba/buze. De ce? Pai nu numai in Romania exista tipe care sa linga senzual o inghetata sau sa isi plimbe limba peste dinti seducator (adica ceva in genul “te vreau, dar eu sunt curva, asa ca mai saliveaza putin si apoi vorbim de pat”... ce sa le faci, turcoaice). Si sunt ataaaat de multe. Ma rog, erau.

Muzica a fost de doua feluri. Muzica de club, majoritatea romaneasca (Iiiiiiiiiiiiiiinnnnnnnnaaaaa, cu figura corespunzatoare si alte chestii care se numesc cantareti) si muzica de calitate, live, care era absolut dementiala. La petrecerile pe ponton sau la barurile intime puteai asculta Sway, They Long To Be, Susanna si multe alte hituri perfecte pentru o seara pe un ponton, la lumina lunii. Luna, spre fericirea mea, a fost plina intr-o seara si eu mi-am scos aparatul de la praf pentru un sir de poze.

A whole new world
A new fantastic point of view
No one to tell us no
Or where to go
Or say we're only dreaming

Singura chestie importanta de la masa este sosul de iaurt cu usturoi. Nu, nu se numea “yogurt with garlic” ci “garlicky yogurt”. Prima oara cand am vazut-o am bufnit in rasete atat de puternice... Reclama pentru iaurt: “Garlicky yogurt... Yum Yum!”

Stiu ca toata lumea e plecata zilele astea si... oricum, eu stau doar o zi in Bucuresti, fiindca ma imbarc pentru o noua calatorie, de aceasta data in tara. Desi vreau sa merg si in aceasta mica vacanta, astept cu nerabdare ceva de 7*. Ce putea sa fie oare de 7*? Numai tabara lui Raaadu! Dar mai e muuult pana atunci.

De la 46 de grade, m-am intors in Bucurestiul plin de praf, cocalari, pokemoni si alte resturi de oameni. Si nu, nu exista nici o parte buna (decat cea cu “pamantul neaos strabun”) asa ca va las, chiar daca incheierea e trista si brusca.

P.S. Am vazut ca sunt 3 persoane care vor sa ard in focurile iadului. Da, si eu va multumesc ca ma iubiti! Tesekkurler! Cпасибa! Thank You! Si eu va iubesc la nebunie! [No me puedo controlar!]

XOXO.

Tap Tap!

Inca imi tremura degetele de fiecare data cand ascult Hello Fascination sau I got Soul, I'm so Wasted. Cred ca aceasta tabara a fost o tabara bestiala, dar a fost asezonata cu oameni de calitate (exceptie facand Vuvuzela Guys si M.). Da, acum realizez ca deja imi lipsiti. Si imi mai dau seama si de faptul ca am aproape 600.000 de puncte la I got Soul. La extreme.

Poimaine plec inca o data. De aceasta data in Turcia. Ah... e atat de trist si de fericit totul in acelasi timp. Nu, nu mi-a spalat nimeni creierul. Incredibil, dar sunt acelasi eu. Narcisist (poate mai mult decat de obicei), sociabil... eu. Dar este sentimentul de dupa fiecare tabara. Acum doi ani, cand am mers singur intr-o mare de copii, si ne-am imprietenit, mai usor sau mai greu. Anul trecut, cu nebunele (Diana... cand dai prin Bucuresti, vei fi EXTREM de certata; adica 10?!?) a fost bestial, mai ales ca am cunoscut o gramada de persoane noi. Maria din Brasov, Mihai, hiperactivul... La ski, unde mi-am cunoscut din timp viitoarea colega si alti 56-isti. Acum, cand am cunoscut clujistii, pe Andrada, Ana, Saya, Cantemir, Iulia, Andreea, Georgiana... Thanks for the memories! DAR! Traim, oameni buni! Nu suntem in niciun lagar de concentrare, inchisoare si nici nu vrem sa ne sinucidem in masa. Ne-am stabilit cu totii punctele de intalnire (adica ICHB si Viteazu').

I could use another round,
So i could really, get on down
I got soul, soh-oo-soh-o wasted.
I'm in the middle of the floor,
Everybody's lookin' at me
I've got soul, soh-oo, soh-o wasted
Yeah

Nu de alta, dar eu inca bat Tap-ul.

Fiecare seara a avut ceva special. In afara de cina (unde MEREU era PUI! [In Poiana Pinului/ Se mananca numai pui.]) am avut seara pe patura, uitandu-ne la cerul nepoluat, plin de stele, am avut cele 45 de minute zilnice de discutii despre sex, serile "Aveti orgasm. Aveti orgasm. Si tu ai orgasm. Si aveti orgasm. Cu totii avem orgasm.", ciocolatile calde, biliardul (unde masa era inclinata) si multe alte amintiri.


Here's To You Glorify My Darlings, Are You Satisfied?
Here's To You Criticize My Darlings, Are You Satisfied?
You Build Me Up Just To Break Me Down
You're Being Loud Without A Sound
You Paste Me In Just To Cut Me Out
Hello Fascination.

\Fiindca deja o ador/

Astazi (adica de la ora 12 noaptea incoace) mi-am luat "la revedere" de la multi prieteni. Ioana, Cristi, Andrada, David, Iulia, Georgiana, Andreele, Sabina, de fapt, de la toti. Dar, la intoarcere, am gasit-o pe |Irina, nerabdatoare. Nu ne mai vazuseram de mult :)). Dar dupa o sedinta de mers prin parc cu rolele, trebuia sa vina ceva mai neplacut. Sau prea placut pentru a fi suportat. Cherry Lip. Cred ca o sa ajung sa cumpar o chestie din aia la toate persoanele pe care le cunosc, numai ca sa fiu inconjurat de acel miros inconfundabil. Acel miros care ma transpune intr-o stare de melancolie. Mirosul care ma face sa ma gandesc la nametii de zapada din iarna asta. Mirosul care ma face sa ma gandesc la cum a decurs ultimul an impreuna pentru noi. Mirosul care ma face sa ma gandesc la cirese amestecate cu ceva... foarte bun :lol: .

Ca sa termin intr-o nota mai vesela si ca sa fac un post kilometric... sa nu imi simta nimeni absenta, voi pune un fragment si de la un soundtrack. Care de fiecare data cand il ascult ma face sa rad. Cu lacrimi. Mai rau decat posturile Dinei.

Get crazy get wild
Let's party get loud
If you wanna have fun and do something
If you wanna have fun and do something

Am intrat din nou in fibrilatiile netului. Si cica mi-a crescut parul luuung. Votati si la poll-uri, ca sigur o sa apara cateva. Si Ali, am un cadou pentru tine. Ghici ce. E cu portocale!

Licky Licky Yum Yum

A venit 1 iulie. A trecut 1 iulie. Am aflat ca am intrat in... COSBUC! Am primit lap'ul meu minunat. Am avut parte de o intalnire a bobocilor relaxanta, avand ocazia de a ne retine numele, de a ne plimba pana am facut bataturi si de a manca in 92 Mc. Fiindca le-am promis viitorilor mei colegi ca o sa apara pe blog si le-am spus ca eu fac din orice ceva, sa incep, nu?

Domnisoara Voicu. Cine poate sa o uite pe domnisoara Voicu, care are o obsesie (sau fantezii) cu portocalele si nu numai. Kullervo, tipu' de la uman, inalt cu par lung si sociabil (asta spre deosebire de altii). Cristi blondu' (da, e de ajuns). Saracuta de Bibs, care pana la urma si-a gasit porecla potrivita (nu Boobs sau altceva...), ea fiind tipa de la real. Ana, care nu a gasit altceva care sa rimeze cu 'ink' in afara de pink. Lina si Lorelei care au infiintat 'ceva'. Si nu voi dezvalui ceva-ul. Turquoise care nu face diferenta dintre rap si rap. Si Fericire care... e fericita. Desigur, nu o uitam pe Taca, care e deja zuzu de la 4 ani in Cosbuc. Desigur nu le uitam pe Irina, Anx si Irin'.

Pentru ceilalti. Luni, dupa inscriere, la ora 16, in fata liceului. A doua intalnire cu bobocii. Cu cat vin mai multe persoane de la real, cu atat mai bine.

Lasand Cosbucul deoparte, sa mergem putin in aria fanteziilor, satisfactiilor si a placerilor. Portocalele. Sau discriminarile emoticonurilor. Sau rasismul. Sau nazismul. Cred ca daca domnisoara Voicu ar citi astea ar incepe sa strige "Licky Licky Yum Yum". Asa-i?

Ei bine, de astazi in 4 zile va debarasati de prezenta mea nenorocita. Oricum... cine imi simte mie absenta??

Acum, fiindca deja este ora 12 si eu nu am pus in gura nici macar o gura de apa, va las.

Cold Hands and a Heart of Stone

Nu este vina mea. Chiar nu e vina mea ca scriu pe un blog care nu e privat si voi cititi. V-ati luat la cearta. Ba "cine e aleasa", ba "da-ne initiala", ba "ai unele parti scrise bine, dar restul afirmatiilor se bat cap in cap". Da, va zic cine este. Dar mai intai, trebuie sa va chinuiti si voi putin.

Vorba lui Ozzy. Blogul meu a devenit un forum. Acuma ar trebui sa incep sa ma plang de cat de greu este sa va tin interesati si cat de greu imi este sa moderez comentariile pe care nu le moderez? Nu, va spun ca daca voi considerati ca sunt insensibil, ar trebui sa va puneti pe votat. Maine se inchide votarea si, ca veni vorba de maine, tot atunci se vor afisa rezultatele repartizarii. Poate pe seara, ca nu cred ca sunt ei atat de rapizi... Si desigur, puteti sa comentati aici, pe forumul national, unde ati intrat.

V-ati mai calmat? Va simtiti mai bine? Ei bine, eu nu. A trebuit sa stau in casa (nu ca as fi putut iesi, dar...) plictisindu-ma de moarte. "Orice rezultat e mai bun decat o lunga asteptare." Decat sa vad ca am intrat la Viaceslav Harnaj, mai bine astept. Desi pare imposibil... Maine vom afla unde ne vom petrece urmatorii 4 ani. Nu o sa intru in sentimentalisme sau chestii "ar fi trebuit sa punem toti material rulant pe primul loc, ca sa mai ramanem impreuna inca 4 ani". Nu. Ne vom vedea peste 5 ani, ne vom imbratisa atunci si dupa, din nou, un pa-pa pentru inca 15 ani?

Fiindca am vazut ca blogul e frecventat de foarte multa lumea, lansez si aici invitatia pentru intalnirea bobocilor. Deci, cine e la Cosbuc sau va fi, contact me!

Revenind la tema, ma gandesc la toti cei care nu sunt in Bucuresti pe 1, toti cei care sunt in varful muntelui si nu au semnal sau internet. Eu unul nu as putea sa plec si sa nu fiu acasa cand se afiseaza rezultatele. Sa nu vad cu ochii mei ce scrie in dreptul numelui meu. Groaznic, mi se pare tortura curata. Mai rau decat asteptarea de nici o luna... Ma gandesc numai ca dupa ce aflam in sfarsit unde am intrat, ne vom bucura si noi de vacanta... Dar gata! Deja aberez si nu am spus ce trebuia sa spun. "Indiciul", adica ceea ce cautati voi, numele si initiala si tot ce mai vreti, se afla in primul meu post. In seria de atribute. Inca nu pot sa cred ca era ceva la mintea cocosului si voi nu l-ati vazut. Era sub nasul vostru.

Imi cer acum scuze oficial pentru spiritele incinse si pentru mirosul de creier prajit... V-ati stors din toate storcaturile si nu ati putut sa va dati seama de un lucru banal. Ma rog... voi reveni curand.

Love

 ~ Because you inspired me every second of my life. [not you, Alexa.]

Why do you think I love you? Or better said, what does love mean for me? Love means being with someone you care about and if you really love someone you will never stop thinking about them. And I never stop thinking about you. I see you in front of me, whenever you are gone or near. My heart races when I see you after an hour or a day apart. Love is something you can't explain. Love is something that comes from the heart and you can feel it... And I must say, I feel it all for you. Because you are my air, you are my inspiration in everything I do and in every choice I get. You.

Love is when someone hurts you. And you get so mad but you don't yell at them because you know it would hurt their feelings. You know how I want to scream and shout when you are not looking appropriate. I never do it. There's nobody around to listen to what I have to tell you. Nobody to hear my shouts. Nobody. But there's always one person. You.

Love is when you don't complicate each other's life, but compliment it. And you certainly do it. Because you are each and every day near me. You help me when I'm ill, you support me when I failed, you help me when I want a revenge or just to stand up on my feet. You are there to make me conquer the world. All this, for you. Love is that special feeling for that special someone. You, cupcake, are my special someone. And you are not only special. You are the most special person in my life. You.

When you tell someone something bad about yourself and you're scared they won't love you anymore. But then you get surprised because not only do they still love you, they love you even more. Still, I can't tell you something bad about me. I guess you know why. Because all I did in my life, I did it with you. Fighting, traveling, chatting, crying, being affected. Everything. You.

True love is your reincarnation into another persons soul. And that means we are not just soul-mates. We are one soul. One soul. One body. And true love resists forever. Whether I am mad at you or you are mad at me, we can't get rid of each other. We are bounded for life. Me. You. Forever, ever after death.

 ~ Because you mustn't forget that I love you. [Not you, Alexa]

Review Session (IV)

B.O.B., cel care s-a lansat cu "Nothin' On You" se intoarce pentru a colabora cu solista de la Paramore. O fi ea tuilaitista, dar are voce spre deosebire de Ina [si am scris cu un singur "n" din anumite motive]. "Airplanes" este rodul colaborarii dintre cei doi. Rapper-ul face treaba buna si, impreuna cu roscata, produce un hit. De ce e un hit? Pai nu are rost sa spun cat de mult ii place lui X sau lui Y. Topurile vorbesc de la sine. In UK, este pe locul 1. Iaar, pe billboard.com are mai multe castiguri. Este pe 3 in Hot 100, pe 2 in Pop Music sau Digital Songs si tot pe 2 si in Radio Songs. Nu-i asa ca e minunat?

Si pentru ca unii probabil sunt plictisiti de aceste RS-uri si nici nu se uita macar unde este triunghiul de play, voi scrie o jumatate de post normal. Sa fie toti multumiti. Fiindca eu azi nu am fost multumit nici macar un pic. De ce? Am fost la... "sedinta cu parintii". Plec in tabara. Si aici fac o mica-mare paranteza. De pe 8, scapati o luna de mine. O luna o sa scriu posturi de pe mobil. O luna nu o sa am material. O luna o sa va duc dorul. Stiu ca nu e reciproc. Ce-i mai rau, e ca dupa acea luna, mai stau doar o zi in Bucuresti si apoi... plec din nou. Deci bucurati-va de ultimele posturi, vor sta mult pe-aici.

Continuand cu sedinta. Plec in tabara, sedinta, stabilim si noi de unde se pleaca, ce facem. La sediul Sigma. Oook. Sa vedem. Ajung la Romana. Merg pana la G. Icoanei. Ma intorc la Romana. Iau busul pana la Victoriei. Un tip imi spune ca nu e bine, tre sa ma intorc. Ma intorc la Romana. Intreb vanzatorii de ziare... Nimic. Pana la urma renunt si comoditatea (dar si faptul ca intarziasem) m-a indemnat sa iau un taxi. Cand am ajuns acolo, numai parinti. Si toti plecau. Haideee, chiar atat de mult am intarziat?!? Noroc ca au mai venit 2 vianiste si am mai stat vreo ora acolo, sa ne explice si noua. Program, intrebari, plecare... Tot tacamul. Daaar, cum ma intorc la metrou acuma... Noroc ca tipele alea stiau stradutele si m-am dus frumusel cu ele. O sa ne vedem oricum in tabara. Si da, abia astept 9 zile de relaxare. 

Inca nu mi-am gasit rucsac pentru lap. Si ma enerveaza ca maine nu e nimeni in Bucuresti, cu exceptia catorva exceptii. Deeeci, ce va face Mihai intr-o sambata singur singurel? Isi va gasi de lucru. Pai cum sa stau eu locului? Daca maine nu ies din casa, gasesc ceva de facut in casa. Sunt mai ADHD-ic decat Alexandra.

Pentru ca am promis ca voi face putina reclama si la R&R si daca pun link de youtube pe vevo.com nu merge, il voi pune tot aici. Poate ca Selena Gomez nu e cea mai stralucita artista. Poate ca nu exceleaza nici in originalitate (v. Hilary Duff - With Love), dar totusi. Ea este un... FAKE! Ma fura, ma copiaza. E mai copie decat clona mea. Adica, cum indrazneste sa ia acelasi nume cu cel al...co*ielor mele? Cum? Cum?!? Ma rog, trecand peste, aici este Round and Round. Si motivul. Motivele. Anx si e foarte addictive. Really.

LM/LMN

Pustiu.

Pustietatea de pe net este din ce in ce mai apasatoare. Desi s-au intamplat atatea lucruri, unele mai ciudate sau mai interesante decat altele, nimeni nu mai scrie pe blog. Alexandra nu a mai scris de 4 saptamani. Anca - 4 saptamani. Ozzy a scris ieri, deci nu am ce reprosa (desi a fost o pauza mare si lunga). Dina - 1 luna (desi nu ne este [cel putin mie] dor de postarile ei incoerente si fara semne de punctuati si fara asezare in pagina si fara nimic) fiindca l-a abandonat (cred). Si cand te gandesti ca este iunie. Mai avem 8 zile si aflam la ce cladire vom merge 4 ani de-acum inainte.

Am tras putin cu ochiul azi (inca o caracteristica a mea; pe langa cea persuasiva, si curiozitatea) la fisele care trebuiau verificate si am descoperit ca destul de multi au pus Scoala Centrala pe primul loc. Unii au pus-o pe 2, dar avand in vedere ca sansele pentru 1 sunt foarte slabe, 2 urmeaza! Totusi, cei 3 Cosbucari/Cosbucisti/Cosbucanti au ramas in picioare. Foarte putini au ramas la variantele pe care le aveau de la inceput. Paula a dat Viteazu pe Vianu. Alexandra stie ca nu va intra la Lazar. Pentru cativa este o nebuloasa si stau ca pe jar ca sa afle la al catelea liceu de pe lista au intrat. Va fi trist si cand unii vor afla ca nu au intrat acolo unde vroiau, acolo unde erau siguri ca intra si nimic nu le putea sta in cale. Si misterul va fi elucidat pe 1 iulie.

I see you lookin' at me
Like I'm some kind of freak
Get up out of your seat
Why don't you do somethin'?
I see you lookin' at me
Like I got what you need
Get up out of your seat,
Why don't you do somethin'?

Dedicatiile sunt de prisos. Anx si Irina, nu pot sa-mi scot din cap fusta si felia de paine cu icre din mana. Si "tipa" care canta asta arata (cel putin in video) ca profa mea de meditatii [90%]. Si nu pot uita nici... restul. Am citit si o parte din "Jurnalul unei prostituate de lux din Bucuresti" si tipa mi s-a parut foarte tare, mai ales ca avea si o facultate facuta.

Continuand, am aflat niste lucruri mentionabile, care nu pot fi mentionate aici. Dar cum altfel sa fie facuta viata mai palpitanta, mai incitanta, mai alarmanta? Ar fi o plictiseala totala daca nu am trai la limita, pe marginea prapastiei, pe linia subtire dintre minciuna si adevar, dintre realitate si fictiune. Ajungand la fictiune, am auzit ca ieri a plouat cu iubiti si iubite. Din pacate, acestia erau imaginari. Cat de pacat. Sau nu. Si uite asa se fac legaturi peste legaturi. Am ajuns la iubiti. Ax? Ai ceva sa ne confesezi?

Si uite cum ma lungesc! Acuma sa vorbesc putin si despre cat de fericit m-a facut ploaia de azi. Cat de proaspete erau acele picaturi bucalate de apa picate din cer. Racoarea cu care ele mangaiau pielea si tricoul meu. Cat de ud era parul si tricoul cand am ajuns la scoala. Si cat de bine ma simteam plimbandu-ma prin ploaie. Daaar, maine e o noua zi. Avertizarea de cod galben a fost extinsa si pentru Bucuresti. Acuma sa veem daca o sa fie o ploaie la fel de abundenta ca cea de astazi. Am chef de iesit si de facut lucruri maine. Si da, vom iesi. Tu cu JorJ, eu cu Maytumi. Amandoi fericiti:)).

You should really do somethin'!

Undercover Lover

Au fost doua zile plictisitoare. Sau relativ plictisitoare. Nununu, numai eu puteam sa fac ce am facut. Sambata am mers la un film. "Condoms. I've got condoms! And, yeah, I have SEX!!". Iar astazi m-am certat pe forum cu o tipa (sau cel putin cred ca era o tipa) pe tema "cei de la tara nu trebuie sa vina in Bucuresti". Ba normal ca trebuie, daca vor o educatie superioara. Concluzia? Ca am fost toti conceputi in aceeasi eprubeta si de asta avem aceeasi mentalitate. Mentalitate de eprubeta bucuresteana. Si unii nu au loc in eprubeta...

Am descoperit cata lume iese afara duminica seara. Wow. Am descoperit si ca eu ma numesc, mai nou, Carneciu Mop. Si cate fac eu pentru voi... Maine mergem la Spiru pentru anexa. Si cica va ploua. Nu vreau sa fie urat si sa mi se strice anexa:((. Dar vreau sa ploua!

!VIDEO!

A fost un week-end exasperant, cu urcusuri si coborasuri, cu certuri si fara cafea, cu filme si parc. Ce ne mai trebuie? Deja simt cum vacanta ma doreste si eu o doresc pe ea. Si totusi pare atat de departe. Adica mai avem anexa de engleza, fisa matricola, completarea optiunilor, verificarea, emotiile de repartizare si apoi toate intalnirile de socializare, cu boboceii, balul bobocilor etc. etc.

You're my undercover lover

You get your kicks for free

And you won't ever find another

Who's even half as good as me

You're my undercover lover

You get your kicks for free

Now get away cause this is killing me

Vreau atat de mult liceul. Si parca simt ca sunt prins de 88. Ies in parc, vad fostii elevi (Mop, da, mama, Mop; asa ma numesc.) Ma simt mult mai eu cand ma cert cu Oanita :x pe forum (ar trebui sa se ia de mana cu Animus) sau cu dracoaica. Ma simt bine si da, recunosc, imi place sa ma cert cu acele persoane. De ce? Fiindca oricat le-ai explica ceva, ele tot nu pricep, nu incearca macar sa inteleaga ceva. Raman la aceeasi mentalitate, de balta dupa cum a zis cineva si vin si ele cu argumentele lor nefondate. Parca v-as vorbi despre Animus, asa-i?

Dar deja e noapte si aberez. Va las cu Kids in Glass Houses ft. Frankie Sandford - Undercover Lover, un video... englezesc, cu o melodie liniara. Nu voi pune pro si contra fiindca pic de somn si nu este un Review Session. Si acum stau 23 de ani sa se incarce video-ul, nu? :(( Dar ma rog, ce nu fac eu pentru voi? Si tot insensibil sunt... [Mersi Ramo!]

Half as good as me, de la Mop-ul 88-lui,

TTYS