Best day of your life

I'm gonna race you to the sky, I'm gonna race you to the sky... But when this is going to get boring, we'll have a walk to the moon and back. You'll see how quick we're gonna arrive, and you'll want more. And why is that? Because that might possibly be the best day of your life. And, why not?, you'll get to spend it with me.

Back to basics or ahead to... *big question mark*

Inainte era atat de diferit. Puteam sa spun ca ma doare ceva, fara sa inglobez o propozitie atat de simpla in mii si mii de constructii fantastice, fabuloase sau mai stiu eu cum, pentru ca singurul scop pe care-l aveam era ca cel care citeste ceea ce am scris sa ma inteleaga. Acum nu, nu mai este asa... Ma prefac ca tin in mana o penita prinsa cu minutiozitate de un batran pe-o pana alba, imi imaginez ca o misc in sus si in jos pentru a crea un cuvant, un cuvant care inca nu si-a primit semnificatia de drept. De ce mi-am pierdut aceasta libertate de-a-mi afisa sentimentele ce ma domina clipa de clipa? A inceput sa-mi fie frica? A inceput sa-mi... pese?

M-am transformat oare, in sfarsit, din acel insensibil ce nu putea sa-si imagineze universul cu altcineva langa el intr-o persoana simpla, umila, ce recunoaste ca inima este cel mai important organ si ca este singura care ne intelege mereu? Sau poate ca gresesc, nu ne intelege niciodata, pentru ca altfel n-am mai suferi. Si totusi, sunt oare intr-o stare de suferinta care m-a adus pana in acest punct critic de a crede ca mi-am pierdut insensibilitatea? Ca am renuntat la ea pentru cateva firide de sentimente pasnice, inocente? Ei bine, dezamagire, dar nu.

Sau poate ca unii au descoperit ca idiocratia persoanei mele se termina intr-un punct. Poate ca sunt radioactiv si eu...?

In the night your heart is fooling by the money empty

But baby I'm the one who left you, you're not the one who left me 

When you’re around me, 

I’m radioactive 

My blood is burning,

Radioactive I'm turning radioactive 

My blood is radioactive 

My heart is nuclear 

Love is all that I feel 

I'm turning radioactive 

My blood is radioactive.

Si ce? Ar trebui sa ma intorc la origini? Ce-as rezolva? Nu as putea manca struguri stand pe un taburet. Nu as primi nicio pala de vant de la evantaie uriase. Nu sunt un zeu. Si nu, nu as putea fi. Nici pentru tine, nici pentru mine. Ce? Totul este o tortura, dar am invatat sa traiesc cu durerea. Stiu ca ai devenit o parte din mine si am invatat sa traiesc cu tine - cu cicatricele, cu ura, cu treburile neterminate dintre noi doi. Imi este dor de lumina, dar stiu cat doare... Mi-e greu sa ma contopesc din nou cu ea. Prefer sa raman in intuneric si sa zambesc. Zambesc cu lacrimi, pentru ca asta este cel mai bun lucru pe care-l pot face. Cel mai bun lucru pe care-l vei primi de la mine.

Nu vreau sa traiesc cu frica si repulsie... Sau? Asta este ceea ce vreau mai presus de orice doar pentru ca m-am obisnuit cu sentimentul de a fi trait mai multe vieti. Sa fi fost totusi mai multe persoane in acelasi timp? Vreau sa simt ca plustesc, ca explodez si ca ma cutremur in acelasi timp. 


Nu am terminat cu siguranta acest post. Nu am terminat sa-mi insir ideile pe o pagina, fara sa gandesc macar putin, ca altadata... M-am saturat de reguli, dar tot pe ele le voi urma. Sa spunem ca acesta a fost un mic respiro, o mica amintire... cum era acum un an, cum scriam tot ce-mi venea in minte la per tu, crezand ca farmec pe cineva. Gunoaie. Asta erau cuvintele de pe-atunci si pesemne ca si cele de acum. Nu m-am schimbat. Ele de ce ar face-o? 

Tell me everything's gonna be alright!

Love is a game, you say, play me and put me away.

It's a thin line between friendship and love. It's even a thinner one between love and hate...

"Cand peste ani, ne vom intreba 'daca nu greseam, oare cum era?' Eram poate si-acum, poate pe-acelasi drum... Poate-mpreuna eram amandoi. Atunci pentru noi n-a existat cedeaza, acum e tarziu, acum nu mai conteaza...

Ai fost de vina tu sau poate numai eu sau trenul care are alt traseu..."