Wet & Slippery

Ce zi. Ce zi! Dupa ce am avut o serbare ca in fiecare an (cu acelasi microfon stricat), cu multe diplome, carti, poze, flori, felicitari, lacrimi, imbratisari, ne-am dat cu totii seama ca suntem absolventii scolii nr. 88 "Mihai Viteazul". Da, am reusit sa trecem peste 8 ani de invatatura si note mari, drame si telenovele, lacrimi si bucurie, dar si peste tristetea ca nu o sa ne mai vedem profesorii zi de zi, profi de care ne-am atasat si de la care am desprins atatea cunostinte.

Am mers sa ne inscriem si pentru probele de bilingv, iar la SC, secretarele au fost adevarate scorpii. Intru eu in secretariat, dupa ce bat politicos la usa si intru usor. O voce groasa si scarboasa incepe sa strige spre mine: "Da' ce faci aici? Te-am chemat eu inauntru? Iesi imediat si o sa te chem eu cand sa vii." Ma rog, dupa vreo 5 minute ma cheama si ma intreaba daca m-am uitat la avizier. "Nu", i-am raspuns eu, crezand ca sunt niste informatii mai utile la acel avizier magic. Nuuu, era data examenului (pe care o vazusem in brosura, acum 3 saptamani) si ora (idem). Nu tu "sa vii cu buletinul", nu tu "nu uita pixul", nimic. Pas.

Dupa premiere, inscriere si toate astea, nu am mers la mall (scuze, Anx, Dina:( ), ci la Cristi acasa, la piscina lui cu jacuzzi, cu Diana si Miruna. Dap, ati pierdut o zi de vineri extraordinara, uda, alunecoasa. De ce? Apa era perfecta pentru "baitza" si hop! inauntru, de indata ce am ajuns. Rectific, de indata ce am infulecat pizza. Apoi, scufundari, zgarieturi, balaceala mare, stropituri, sarituri, tot ce se poate face la o piscina. Inclusiv nelipsita minge de volei care ii muta din loc capul Mirunei. Si din cand in cand, ne mai retrageam la pisicutele de 2 luni care erau ataaaat de dragute. mai ales cele "blonde". Capsunile au avut un sfarsit tragic, dar mai bine sa fie rosu de la capsuni decat de la... altceva. Au zburat multe lucruri peste acea piscina. Ochelari de scufundari, teava de la ochelari, "tamburusul" si multe fructe, ciorapi, rochii...

Rochia este uda. 

Ora 8. "Ar trebui sa iesim sa ne uscam." Nici vorba de asa ceva. Iesim noi sa ne "uscam", dar imediat cineva din spate ne impinge inapoi. Diana decide sa se schimbe, tot tacamul. Miruna pune la cale un plan, sa o aruncam in apa. Esuam. Aducem ochelarii si ii udam rochia, cu forta. Apoi, se preda si sare singura, cu "dedesubturile" ex-uscate. Rochia Mirunei e scufundata, iar eu, eu, dupa ce ma uscasem (relativ) sunt DIN NOU aruncat in apa. Ce am facut sa merit asta? :)) Fetele primesc schimburi de la mama lui Cristi si de la sora lui, Lori. 

Pe drum, un geocacher o vede pe Diana dezbracata, in timp ce facea schimb de haine cu Miruna. In masina. La stop. Alt nud. Ziua se incheie cu o cupa de sampanie, in cinstea absolvirii scolii 88. Sa speram ca si maine va fi o zi cel putin la fel de incitanta ca cea de astazi si sper ca si restul de "non-worlders" sa se alature. A propos, vrea cineva tort? Maine la mine.

Still wet and dreaming about the subway,

XOXO

9 o'clock

Visez de cateva saptamani bune metrouri. Sine, peroane, accidente and so on. Ma apuc azi de dimineata sa caut pe net despre "vise cu metrouri". Accidente de metrou: trebuie sa-ti schimbi atitudinea fata de cineva, si asta cat mai repede. Minunat. Candidati? Nu va ingramaditi, faceti o coada civilizata. Promit ca primul loc de la coada sa fie rezervat oricui altcuiva decat dragului de Animus (care nu a venit sa-si ia Fanta de la scoala :( ).

Azi ne-am luat anexa (anexele si nervii). De ce oaaare? Ca secretarele noastre sunt platite sa fie proaste. Ba vor o cerere pe care sa specificam clar cate anexe ne trebuie si pentru ce limba si la ce liceu sustinem proba, ba vor doua cereri, cate una pentru fiecare proba. Ok, nu-i problema, falsificam semnatura. Daaaaar! Ne trebuie si copie dupa certificatul de nastere. Noroc ca aveam unul ca sa imi ridic atestatul de DELF, dar stai! L-a retinut! Acuma nu mai pot sa ma duc sa imi iau atestatul. Stai! Confiujion! Mi-a dat doar o anexa! Mai cer eu una, in timp ce fugeam prin scoala dupa diriga (care nu era in scoala, in ciuda spuselor profesorilor) sa imi dea carnetu' de note, unde mai aveam o copie. Vine secretara si zice cu o dulceata atat de... dulce: "Nu pot sa dau doua anexe cu o singura cerere.". Bine, nu e nicio problema, mai fac o cerere, numai da-mi dracului prima anexa. Trece si Nicolae pe-acolo si ma ia sa ii sterg tabla. Ba!!! Imi astept anexa si tu ma iei sa-ti sterg tabla? Nu ai maini? Nu ai servetele? Nu ai spirt? Pai si-atunci?!? Ma conformez. Ma intorc, aflu ca nu m-a chemat sa imi iau anexele, ma gandesc sa mai fac o cerere si inca o copie la certificatul de nastere si dupa toata harababura asta, ma cheama secretara si imi da cele 2 anexe. Ce. Nununu. Ce? Adica m-ai pus sa mai fac o cerere, o copie si sa mai stau si juma de ora pentru ce? Ca sa completezi 2 foi? Deci, pana la urma, am primit 2 anexe, cu 1 bucata cerere. Romania in zilele noastre.

Dupa ce am stat o ora jumate la secretariatul scolii 88, ne indreptam frumos spre... Institutul Francez Bucuresti. Ne luam (in SFARSIT!) atestatul de B1 (25 de sutimi conteaza!)  si ne indreptam spre chefece. Trecem peste toata faza cu mancatul, ratacirea in drum spre Spiru si ajungem la liceu. Un paznic si doi cocalari raspund prompt la intrebarea noastra: "Putem sa vizitam Spiru?". Raspunsul corect: "Huahm... Spiru nu ie da vizitat, duceti-va mai departe putan si il vedeti da acolo!" "Huhhaa! Astia sunt d-a opta, ba! Huuuhuhu". Dap, specimene si specimene, intr-o fortareata. Uite asa a disparut Spiru de pe lista mea si Scoala Centrala s-a intors glorioasa.

Seara s-a sfarsit cu doua lucruri groaznice. 1. Mi-am luat buletinul (da, dupa 5 luni juma'). 2. Am avut meditatii de la 7 la 9. Obositor de greu.

Maine e serbarea de sfarsit de an, de sfarsit de gimnaziu, de sfarsit de... tot. De maine vom fi absolventi ai scolii 88. Ce fericire. Not.

Pentru ca deja m-am plictisit de secretare, politica si alte chestii secante,

XOXO

Playing Hard To Get

Omule, esti super! Iti dau ce Fanta vrei (adica sa specifici exact marimea si sortimentul) numai asculta-ma si pe mine. Fa-ti si tu un cont de youtube (nou, ca poate ai unul deja) care sa se numeasca 1animusstrip sau (dupa caz, daca vrei sa participe si cea care te idolatrizeaza) 2animusstrips. Cred ca ar fi perfect pentu tine. Dar sa nu uiti sa imi mentionezi intr-un comm crearea acelui... cont.

You're so quiet
But it doesn't phase me
You're on time
You move so fast, makes me feel lazy

Trecand la lucruri mai serioase (avand in vedere ca am pierdut dezbaterile, tre sa ma axez pe un subiect mai larg si la care pot bombani cat vreau, inepuizabil) vreau sa scriu despre criza economica si despre cum Boc sta pe scunelul lui exersand miscari pentru a-si intari fesierii in loc sa creeze solutii pentru depasirea crizei. Mai nou, vor sa taie 25% din salarii. In nicio tara civilizata nu se intampla asa ceva. Dar stai! Romanica numai tara civilizata nu e. De ce? Pentru ca lasam pensionarii sa moara de foame, ii lasam fara medicamentele care le fac viata mai usoara, in limita posibilului. Lasam copiii sa moara de foame sau sa cerseasca prin colturi pentru o bucata de paine. Si ghiciti ce! Bogatasilor, alora cu saralii de miliarde, nu le face nimic nimeni. Ei raman in continuare cu 2-3 miliarde de lei pe luna, sa se lafaiasca in aur, dar ceilalti mai ai un pic si ajung la sapa de lemn. Si de ce toate astea? Fiindca unii au avut putin noroc si niste pile si au reusit sa faca niste smecherii. Si chiar daca merita sa fie condamnati la ani buni de inchisoare, sistemul nu permite acest lucru. Legile sunt prea superficiale. Dar totusi, sute de oameni picheteaza zilnic sediul Parlamentului in speranta ca mai pot schimba ceva. Nimic. Se va ajunge ca iubitul nostru presedinte, marinarul, sa fie ucis cum a fost ucis si Ceausescu, din cauza ca va vrea sa schimbe Constitutia si va vrea sa aiba puterea suprema, peste tot si toate.

Trist unde ajunge Romania. Si mai avem de suportat aceasta tara. O fi ea frumoasa, o avea ea bogatii minunate si peisaje cum nu vezi niciunde. Nu ne-om valorifica noi bogatiile, dar uite asa ne ducem spre faliment, la fel cum s-a dus Grecia. Si macar Grecia are turismul si acuma vara se mai salveaza putin. Dar noi nici macar turism nu avem. Avem o blonda care se mai vopseste putin si se da cea mai desteapta ministra. Ei bine, wrong! Invatamantul e pe butuci, dar avem un ministru care isi ia masini de milioane de euro. Ei bine, wrong! Avem un prim-ministru care nu stie sa conceapa niste masuri anti-criza care sa nu afecteze intreaga Romanie. Ei bine, wrong! Avem un presedinte care nu face nimic ca sa ne salveze din cacat (si aici nu ma refer la D.). Ei bine, wrong! Dar oricum vocea poporului nu mai conteaza. Asa ca indurati pana muriti.

For as long as I remember,
For as long as I’ve been blue
Everyday since we’ve been parted
All I’ve thought about was you

Acuma sa ne pregatim ca avem si noi Ultimul Clopotel. Ma duc sa ma tund si sa vedem ce facem cu toate cadourile, florile si restul de lucruri.

Big city, bright lights,
XOXO

Chocolate biscuit

Would you risk it for a chocolate biscuit?

Suntem intr-o rutina totala. Mergem la scoala ca sa facem un drum prin soare si sa mai deterioram putin prieteniile. Si totusi, la 30 de grade, de ce sa te superi cand te uda cineva? De fapt, nu sa te superi, sa te crizezi. Ma depaseste. Prevad un ultim clopotel destul de plicitisitor, poate putine smiorcaieli si pareri de rau ca ne despartim, dar care dispar a doua zi. Si inca nu stiu ce text sa scriu pe "felicitarea" (care nu exista) a profilor. Idei?

Joy & Happiness. Kesha arata ca o betiva, dar hey! asa arata mereu. A aparut si Alejando, in care Gaga danseaza cu niste gay. Pe bune. Dupa ce ca Miley Cyrus se dezbraca in toate emisiunile pentru copii si in toate video-urile in care apare, mai vine si mare vedeta sa se "arate" putin pe youtube.

Ieri mi-a bubuit sursa de la pc (la propriu; a scos muuult fum) dar a fost inlocuita azi. THANK GOD! Si ca sa mai vorbim putin de catastrofe, azi (8 iunie) la ora 18.16 a fost un cutremur de toata frumusetea (4.8 grade pe Richter) [nu ca l-as fi simtit, mai ales ca eram la meditatii]. Si cum tot se prezice ca o sa mai fie un cutremur mare-mare in Romanica si o sa se accentueze criza economica, de ce nu ne omoram direct? Sinucidere in masa.

Din seria catastrofe holocaustoidale face parte si vara incendiara (pe care o prevad eu). Mintea imi sta numai la vacanta. Ce bilingv? Ce inscriere? Ce stat la coada? Vacanta! Tabara! [in care daca nu mai vine nimeni +13 ani, promit sa ma sinucid (sau pun pe cineva ca si-asa sunt multi doritori)]. Si apropo de examene si teste, am trecut DELF-ul (B1). Nu stiu inca cu cat (joi aflu), dar mai conteaza? Oricum, tot sunt cea mai fericita persoana de pe pamant zilele astea. Si asta in ciuda faptului ca aflu din ce in ce mai mult chestii "surprinzatoare".

Reminder: Cine s-a semnat pe tricou, accentuand pe atributele mele, l-a uitat pe cel mai important. Narcisist. [Si ma bucur ca si la mentalitate va asemanati, poate participati si la sinuciderea in masa impreuna.]
Reminder2 (pentru Alexa): Poate ca poti trai fara mine, cu dragoste si dor de la V., dar daca ar fi sa traiesti cu dragoste si dor de la V., ai fi moarta, ingropata/incinerata de muuult.

Azi a venit si un uragan la mine, in exemplar dublu. Desigur, uraganul si replica. Diana... offf. Mai aveai putin si te bagai si in dulapul meu cu chiloti (desi nu mai tin minte daca nu ai facut-o). Alina, cand ne mai intalnim iti iau o Fanta sa te omori singura cu bulele (da stiu, e editie limitata)[si da, stiu, nu ai calculator]. Si FUUU (dupa modelul impregnat prea adanc in mintea mea[mare paranteza: am facut dulceata de nuci verzi; e bestiala]) maine tre sa vin in blugi, pe 34 de grade [na ca acuma sunt si termometru].

Reminder3 (ca tot am vazut ieri sau azi): You see my face in every scar? [nu ca ar fi multe, dar este interesanta singura...si astept si raspunsul].

Daca mai scriu, va plictisiti, asa ca voi incheia cu un,
XOXO Cremos. (nu cereti detalii cum ca de ce e cremos.)

Never before

Scriu de pe mobil din doua cauze mari si late. 1. S'a oprit curentul. 2. Pc'ul e stricat si am net pe mobil.

Astazi am rancezit in pat, pana cand draga de Alexandra m'a scos cu forta afara. Dupa cateva imbranciri, trageri de tricouri si impiedicari masive, peste oameni si... caini, Alexa s'a gandit frumusel sa ne intalnim cu grupul (de vreo 12 persoane) celalalt. Bine... A durat o ora ca sa o fac pe Alexandra sa inteleaga ca Mihai Bravu este la skate si inca juma' de ora sa gasim grupul vesel. Odata ajunsi acolo, saracele chestii (nu mai stiu, colanti sau... dresuri?) albastre si fusta alba si scuuuurta au fost criticate. La scurt timp dupa, Alexa se gandeste sa plecam. De cee? Abia am ajuns, socializam si noi... A, nu... Acele peraoane nu sunt 'sociale'. Asa e, nu sunt sociale, sunt sociabile. Si totusi, de ce sa plecam?

In sfarsit, timpul plecarii. Imi pare extrem de rau, Alexa, ca ti'am cerut cheile (mele) de la casa si mp3'ul (meu) de la tine din geanta. Si stiu ca si tie iti pare rau ca m'ai facut: 'Mai rau decat Dina. Ba nu, tu esti Dina!'

Terminam aceasta zi cu o gramada (de 3 kg) de nuci verzi, care trebuie curatate. Si da'i si scoate si vezi cum te patezi... Dupa toate astea, ce putea sa fie mai rau? Nimic? Nu, o pana de curent (care acum a ajuns la 1h si 30min) mirifica, pe care nu vezi nici macar frigideru'.

Ce'am invatat? Ca unii ma urasc (aproape 98% din populatia lumii) si alti ma adora. Dar nimeni nu poate trai fara mine. [Si aici le cer scuze si Alinei si Irinei ca nu am putut sa le delectez cu prezenta mea, in acesta seara... intunecata.

Din abisul prea afundat in intuneric,
XOXO